We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
Curtea Constituțională, decizia nr. 88/2023, M. Of. nr. 345 din 25 aprilie 2023
More...
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, decizia nr. 2/2023, M. Of. nr. 371 din 2 mai 2023
More...
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 23/2023, M. Of. nr. 364 din 28 aprilie 2023
More...
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 35/2023, Monitorul Oficial Nr. 600 din 30 iunie 2023
More...
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii cu cele ale art. 56 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că noțiunea de "sediu" la care fac referire dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice ci și la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu.
More...
Înalta Curte apreciază că reclamanta Academia Tehnică Militară "Ferdinand I" nu poate fi considerată o autoritate centrală, situație în care această instituție de învățământ nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice de nivel local. Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, Soluția de principiu adoptată de Plenul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012, prin care s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze litigiile privind actele administrative emise de universități este tribunalul, întrucât aceste instituții de învățământ superior sunt asimilate autorităților publice locale, pe de altă parte, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care a valorificat soluția adoptată de Plenul secției de contencios administrativ și fiscal la data de 20 februarie 2012.
More...
Curtea reține că nu poate analiza oportunitatea măsurii de externalizare a atribuțiilor desfășurate de apelantă în calitate de director economic, către o societate terță. Postul deținut de apelantă nu a fost menținut sau reînființat în cadrul societății și nici nu se regăsește sub altă denumire, iar persoana indicată de apelantă ca ocupând postul desființat nu este angajată în cadrul societății intimate. Caracterul efectiv al desființării postului nu poate fi analizat decât prin raportare la structura organizatorică a societății în cadrul căreia era angajată apelanta, neprezentând relevanță posturile existente în cadrul altor societăți ori atribuțiile aferente acestor posturi exercitate în baza unor contracte individuale de muncă/raporturi de muncă ce nu sunt încheiate de societatea intimată. Curtea reține că desființarea postului apelantei a avut o cauză reală și serioasă. Este reală acea cauză care prezintă un caracter obiectiv, în sensul că aceasta există cu adevărat în realitate și nu o disimulează. Poate consta, după caz, în dificultăți economice, reducerea cheltuielilor, creșterea eficienței, a beneficiilor sau comasarea unor structuri ori compartimente, etc., indiferent de persoana sau conduita salariatului. Cauza desființării postului apelantei este reală, constând în eficientizarea activității prin externalizarea unor atribuții, cu consecința reducerii costurilor, și serioasă, întrucât menținerea postului apelantei în condițiile externalizării atribuțiilor exercitate de aceasta ar fi determinat pentru angajator costuri nejustificate cu salariul apelantei. Cauza este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă fără pagube pentru angajator.
More...
Sub aspectul prejudiciului acordat de prima instanță, criticile sunt întemeiate, acesta este compus din contravaloarea amenzii, achitată de societate pentru apelant și din onorariul avocatului care a efectuat demersurile de contestare a amenzilor. Prejudiciul rezultă așadar din facturile și chitanțele depuse la dosarul primei instanțe. Este fondată critica referitoare la suma de 600 lire, față de dovada existentă la dosar și care relevă achitarea acestei sume de către apelant. Împrejurarea că societatea intimată a efectuat și ea plata de 600 lire a doua zi după efectuarea plății de către apelant, cu evidență nu i se poate imputa șoferului, reclamanta având pârghiile legale de restituire a acestei sume de către autoritățile britanice. Corect arată apelantul sub acest aspect faptul că nu există raport de cauzalitate între fapta șoferului și prejudiciul cauzat societății.
More...
Curtea de apel reține că participarea salariatei la competiția organizată de angajator a fost benevolă , iar anterior competiției , salariata a fost declarată aptă pentru efort fizic de către medicul de medicina muncii și însăși a susținut că la momentul producerii accidentului nu suferea de nicio afecțiune . Curtea reține că indicarea generică repetată de către apelanta reclamanta a obligației generale a angajatorului de a asigura sănătatea și securitatea în muncă salariaților nu presupune de plano și în afara oricărei dovezi că o accidentare a salariatului în cadrul unui accident de muncă este rezultatul culpei angajatorului și nici că vătămarea integrității corporale a unui salariat în timpul sau în legătură cu atribuțiile sale de serviciu este imputabilă angajatorului său. Răspunderea angajatorului nu este o răspundere obiectivă decurgând din simpla calitate de angajator, ci este o răspundere contractuală cu un anumit specific, o răspundere condiționată de vinovăție, de culpă.
More...
Situația în care anumite categorii de salariați au sesizat instanțele judecătorești pentru a obține aplicarea unor dispoziții legale prin care să obțină o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzată de angajator pe motivul că acele dispoziții legale nu se aplică este diferită de situația în care un salariat a sesizat instanța pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală și să dispună revenirea la situația anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată. Dispozițiile legale privind eșalonarea plății drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea personalului plătit din fonduri publice se aplică în cazul drepturilor de natură salarială stabilite prin hotărâri judecătorești (sporuri și alte drepturi de natură salarială obținute în instanță), nu și în privința despăgubirilor egale cu drepturile salariale, indexate, majorate și recalculate, de la data eliberării din funcția publică și până la data reintegrării
More...
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (4) coroborate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, numărul maxim de persoane care pot fi nominalizate în echipele de proiect este cel stabilit de prevederile contractului/acordului/ordinului de finanțare semnat de către instituția beneficiară cu autoritatea finanțatoare. Ca urmare, în situația în care numărul de persoane nominalizate în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile depășește numărul maxim de persoane stabilit de prevederile contractului/acordului/ordinului de finanțare semnat de către instituția beneficiară cu autoritatea finanțatoare, consecința va fi aceea că majorarea salarială prevăzută de art. 16 din Legea nr. 153/2017 nu va putea fi acordată decât numărului maxim de persoane stabilit prin contractul de finanțare. Cu toate acestea, dispozițiile legale nu reglementează situația în care, prin contractul de finanțare semnat de către instituția beneficiară cu autoritatea finanțatoare, este omisă menționarea numărului maxim de persoane care pot face parte din echipa de proiect. Nu poate fi admisă interpretarea potrivit căreia majorarea salarială prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 este inaplicabilă în situația în care contractul de finanțare nu cuprinde numărul maxim de persoane care pot fi nominalizate în echipa de proiect, întrucât o atare interpretare ar constitui o adăugire nepermisă la prevederile art. 16 alin. (1), conform cărora majorarea salarială se aplică proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect, iar nu în funcție de numărul de persoane desemnate prin contractul de finanțare Totodată, contrar susținerilor recurentei, prevederile art. 16 din Legea nr. 153/2017 nu impun cerința nominalizării persoanelor care vor face parte din echipa de proiect.
More...
Decizie de imputare emisă pentru recuperarea sporurilor acordate pentru muncă suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, de către polițiștii locali
More...
Orice formă de încetare colectivă și voluntară a lucrului este considerată grevă. Prin urmare, și protestul spontan al angajaților, manifestat prin încetarea muncii, se încadrează în noțiunea de grevă. Cât privește legalitatea grevei din ziua de 16.07.2021, Curtea reține că aceasta s-a declanșat în condițiile în care între reprezentanții angajatorului și cei ai sindicatului se desfășurau negocieri colective privind noul contract colectiv de muncă, termenul limită stabilit fiind 19.07.2021. Greva s-a declanșat fără participarea sindicatului, nefiind îndeplinite condițiile art. 183 din Legea nr. 62/2011. Întreruperea lucrului nu a fost adusă la cunoștință angajatorului, în prealabil, conform art.182 din Legea nr. 62/2011. Așadar, Curtea constată că greva din data de 16.07.2021 nu a fost declanșată cu respectarea legii, având un caracter nelegal.
More...
Dovada vechimii în muncă în grupa I și grupa a II-a, conform art. 158 alin.31 -7 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976. Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau grupa a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Adeverințele din prezenta cauză nu au la bază documente verificabile care să facă dovada că reclamantul a fost într-adevăr încadrat de către fostul angajator în grupa a II-a de muncă.
More...
Textul art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede în mod expres recunoașterea stagiilor de cotizare între sistemul public de pensii și sistemele neintegrate acestuia, însă exclusiv sub aspectul luării în considerare a respectivelor stagii ca vechime în muncă, astfel că pentru obținerea oricăror alte beneficii pensionarul trebuie să se îndrepte împotriva sistemului în care a activat, în cauză împotriva sistemului militar. Dispozițiile art. 26 alin. (l) din Legea nr. 223/2015 sunt aplicabile militarilor care la data trecerii în rezervă sau a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii prevăzute la art. 14 din legea specială, ipoteză care nu se regăsește în cazul reclamantului ale cărui raporturi de serviciu au încetat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015. Această prevedere nu reprezintă altceva decât corespondenta art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu referire la sistemul pensiilor militare de stat și reglementează aceeași recunoaștere reciprocă a stagiilor de cotizare realizate în sistemul public, respectiv, în sistem neintegrat, doar sub aspectul luării în considerare a respectivelor perioade ca vechime în muncă. Așadar, legiuitorul având în vedere specificul fiecărui sistem de asigurări a înțeles să limiteze efectele recunoașterii reciproce a stagiilor de cotizare realizate în sisteme diferite. Cu alte cuvinte, celelalte drepturi corelative stagiilor de cotizare realizate în sisteme neintegrate pot fi valorificate numai în sistemul în care au fost realizate. Așadar, deschiderea dreptului de pensie se efectuează mai întâi de către sistemul în care solicitantul îndeplinește condițiile cumulative de pensionare, în cazul de față sistemul public de pensii. Doar la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege persoana în cauză poate să depună cerere la unitatea de unde a încetat raporturile de serviciu, aceasta având obligația întocmirii dosarului de pensie și înaintării lui casei sectoriale de pensii în vederea emiterii deciziei de pensionare. În ceea ce privește dispozițiile art. 110 alin. (3) din Legea nr. 223/2015 acestea vizează recalcularea pensiilor persoanelor care au dobândit calitatea de pensionar în baza Legii nr. 263/2010, dar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015.
More...
Instanța nu poate să extragă din conținutul contractului colectiv de muncă doar acele referințe care creează drepturi substanțiale în favoarea beneficiarilor salariați și să le acorde valențele probatorii cerute de reclamantă, întrucât potrivit art. 1267 C.civ., clauzele contractuale se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului. Depășirea limitei bugetului de cheltuieli aprobat pentru anul 2018 nu mai poate reprezenta o apărare care să necesite o analiză judiciară într-un context probator dat, în condițiile în care angajatorul a efectuat astfel de verificări, concluziile fiind consemnate într- un act intern, care a avut în vedere prevederile art. 70 din Contractul colectiv de muncă privind ajutoarele acordate salariaților instituției, prevederile art. 107 privind limita aplicării dispozițiilor și prevederilor contractului colectiv de muncă pe instituție, hotărârea Consiliului administrativ, alocațiile bugetare de la capitolul bunuri și servicii și legislația în vigoare cu privire la acordarea de ajutoare salariaților. Așadar, chiar dacă instituția apelantă a depus în proces dovezi referitoare la insuficiența disponibilităților bugetare cu care se confruntă, constând în bugetul de venituri și cheltuieli, totuși reținând actul intern antereferit prin care angajatorul a stabilit că dreptul material invocat de reclamantă se încadrează parțial în limitele bugetare prevăzute în art. 107 din Contractul colectiv de muncă, este posibilă acordarea ajutorului financiar în cuantum diminuat
More...
Asigurarea egalității de tratament a salariaților nu înseamnă uniformitate și ignorarea particularităților sau a unor cerințe concrete specifice, particularități ce impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil, inclusiv asupra drepturilor salariale negociate. În ceea ce privește principiul ,, la muncă egală, salariul egal”, invocat de reclamant atât la primă instanță, cât și în apel, Curtea remarcă că nici Codul muncii, nici Constituția nu îl reglementează în sensul argumentelor susținute de reclamant. Astfel, art. 6 alin. (3) din Codul muncii prevede că pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriu de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare, iar în ceea ce privește principiul egalității de tratament, despre care fac vorbire prevederile art. 5 din Codul muncii, acesta nu garantează salarii de valoare egală tuturor salariaților aceluiași angajator, cu aceeași activitate sau activitate similară, ci urmărește să evite expunerea salariaților unor forme de discriminare, hărțuire sau ostilizare în condițiile concret reglementate și în cadrul cărora nu se regăsește situația de fapt prezentată de reclamant.
More...
C.J.U.E., Camera întâi, hotărârea din 30 martie 2023, cauza C-34/21
More...
C.J.U.E., Camera a șaptea, hotărârea din 20 aprilie 2023, cauza C-52/22
More...
C.J.U.E., Camera a șaptea, hotărârea din 15 iunie 2023, cauza-411/22
More...
