We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
C.J.U.E., Camera a șasea, hotărârea din 9 februarie 2023, cauza C-453/21
More...
C.J.U.E., Camera a doua, hotărârea din 16 februarie 2023, cauzele conexate C-524/21 și C525/21, IG împotriva Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Ilfov (524/21); Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă București împotriva IM (C-525/21)
More...
C.J.U.E., Camera a opta, hotărârea din 26 ianuarie 2023, cauza C-613/21 P
More...
C.J.U.E., Camera a șaptea, hotărârea din 16 februarie 2023, cauza C-710/21
More...
C.J.U.E., Camera a doua, hotărârea din 2 martie 2023, cauza C-477/21
More...
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 679 din 8 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 7 martie 2023, Președinte: Alina Pohrib - judecător; Maria Hrudei - judecător, Cristinel Grosu – magistrat-asistent
More...
Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 127 din 20 ianuarie 2023
More...
Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 289 din 22 martie 2022
More...
Interpretarea prevederilor art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 care consacră dreptul de a formula pe cale separată acțiunea în despăgubiri nu este în sensul că acest drept s-ar deschide părții abia la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost anulat actul administrativ vătămător. Termenul de prescripție de un an pentru formularea acțiunii în despăgubiri se calculează de la momentul când persoana vătămată a cunoscut ori ar fi trebuit să cunoască, după împrejurări, întinderea pagubei suferite. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că despăgubirile deduse judecății reprezintă drepturile salariale de care reclamanta ar fi beneficiat dacă ar fi fost menținută în funcția publică. În aceste condiții, momentul subiectiv al cunoașterii întinderii pagubei nu poate fi considerat acela al rămânerii definitive al sentinței civile nr. xxx/16.12.2020. Astfel, drepturile salariale aferente funcției consilier, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, pe care reclamanta este îndreptățită să o ocupe în continuare potrivit sentinței civile amintite puteau fi cunoscute încă de la data când acestea s-ar fi născut potrivit funcției publice, în condițiile în care drepturile salariale sunt cele sunt prevăzute prin lege. În situația dedusă judecății întinderea drepturilor salariale aferente funcției ocupate de către intimata reclamantă putea fi determinată în mod obiectiv independent de momentul soluționării definitive a acțiunii în anulare. Dispozițiile legale din materia funcționarilor publici reglementează expres întinderea acestor despăgubiri ca fiind egală cu diferența dintre veniturile obținute în perioada respectivă de către intimata reclamantă și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, în calitate de funcționar public. Ca urmare, în situația în care intimata reclamantă a obținut pensie pentru limită de vârstă, acest venit nu se poate cumula cu drepturile de care ar fi beneficiat în calitate de funcționar public, iar o altă soluție putea fi dată numai în situația în care legislația ar fi prevăzut expres un atare cumul în materia întinderii despăgubirilor acordate, ceea ce nu este cazul de față.
More...
Norma specială [art. 168 alin. (1) C. muncii] prevede expres că unicul mijloc de probă admis de lege pentru dovada achitării drepturilor salariale este înscrisul. În consecință, întrucât sarcina probei revine angajatorului în litigiile de muncă, în conformitate cu prevederile art.272 din Codul muncii, iar acesta nu a făcut dovada cu înscrisuri (state de plată semnate de angajat sau alte documente justificative) că a achitat angajatului intimat drepturile salariale solicitate, în mod legal prima instanță a admis acest petit și a obligat pârâta la plata acestor drepturi. A se dovedi prin proba testimonială, plata în numerar efectuată reclamantului, ar fi în contra acestor dispoziții legale deoarece face a se crede faptul că proba plății salariului se poate face și prin prezumții și martori, ori textul legal face vorbire doar de înscrisuri prin urmare deosebirea dintre înscrisuri și proba testimonială ca și probe fiind deja cunoscută, nu se impunea ca soluția instanței să se bazeze pe acest din urmă gen de probe. Aceasta înseamnă că proba plății salariului se poate face doar prin semnarea statelor de plată sau prin orice alte documente justificative, în ambele cazuri fiind vorba de înscrisuri.
More...
În lipsa unei convenții scrise între părți, neacordarea unor majorări salariale nu poate atrage răspunderea acesteia și cu atât mai puțin, nu poate constitui fundamentul unei hărțuiri morale. Instanța apreciază că nu pot constitui fundamentul unor prejudicii morale ale reclamantei afectarea stării sale de sănătate prin lipsa vreunei măsuri pentru ridicarea interdicției de a merge în pauza de masă, în oraș, la fel ca și colegii săi, atât timp cât aceste susțineri nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă. Pe aceeași linie se înscrie și susținerea privind neluarea măsurilor necesare pentru ca persoanele nou angajate să îi fie prezentate de către șeful departamentului Resurse Umane. Nu poate fi reținută de către instanță ca făcând parte din spectrul unei hărțuiri morale nici critica referitoare la faptul că unitatea angajatoare nu i-a recunoscut apelantei reclamante o poziție conform experienței sale, în sensul invitării sale la ședințele Consiliului de Administrație , atât timp cât angajatorul are recunoscut dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității precum și atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii.
More...
Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, decizia nr. 319 din 12 aprilie 2023
More...
Faptul că beneficiarul are obligația prevăzută de art. 5 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 52/2011, de a transmite, în registrul electronic de evidență a zilierilor, persoana care urmează să se afle în raport de muncă, nu înseamnă că zilierul este asigurat numai pentru ziua respectivă cum a susținut pârâta Casa Județeană de Pensii. Demersul judiciar promovat de reclamant este fondat, iar, în ceea ce privește petitul accesoriu, a constatat că, având în vedere că dreptul la ajutorul de deces este reglementat de Legea 263/2010, care nu face nicio trimitere la Codul de procedură fiscală, se impune a se da eficiență dispozițiilor de drept comun, respectiv dispozițiilor O.G. nr. 13/2011, urmând ca pârâta să fie obligată la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, calculate de la data scadenței sumei și până la data plății efective.
More...
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, decizia nr. 545 din 27 martie 2023
More...
Curtea arată că pentru reținerea unui tratament discriminatoriu pârâtul trebuia să prezinte faptele pe baza cărora se poate prezuma existența unei discriminări directe sau indirecte și să indice criteriul de discriminare care a stat la baza acestora (criterii de sex, vârstă, origine socială, situație sau responsabilitate familială, rasă, religie, etc.), întrucât, în lipsa indicării acestor criterii sau măcar a decelării acestora nu se poate ajunge la concluzia existenței unei discriminări a salariatului la locul de muncă. Or, pârâtul a indicat, într-adevăr criteriul de discriminare, respectiv persoană aflată sub protecție specială, însă nu a indicat numele altei / altor persoane care, deși s-au aflat în aceeași situație juridică cu el, au fost tratate diferit de către reclamanți. Prin urmare, până la o astfel de nominalizare, nu există un element comparabil față de care să se poată stabili o diferență de tratament juridic, iar pe de altă parte unele din motivele de discriminare invocate în sesizarea sa – nelegală acordare a zilelor libere plătite și a concediului de odihnă, nelegală emitere a preavizelor, a deciziei de concediere, precum și nelegală desființare a postului deținut - sunt, în realitate, motive de nelegalitate ale conduitei reclamanților în ceea ce privește dispozițiile legale privind condițiile emiterii unei decizii de concediere. Or, aceste motive nu se pot analiza de către CNCD în cadrul unei sesizări de discriminare, neavând legătură cu existența unei fapte de discriminare și fiind invocate singular ca și critici de nelegalitate ale conduitei reclamanților fata de pârât într-o situație particulară. Reținerea de către pârâtul CNCD, în hotărârea contestată, că angajatorul nu a valorificat măsurile ce trebuiau aplicate pentru reintegrarea petentului în cadrul activității, ci a emis decizii care au îngrădit dreptul la muncă al petentului, atitudine ce a creat un cadru ostil față de acesta și astfel sunt întrunite condițiile privind discriminarea la locul de muncă este eronată, pe de o parte pentru că deciziile emise de angajator s-au efectuat în limitele prevăzute de legislația muncii prin raportare la atributul exclusiv al angajatorului de a-și organiza organigrama societății în funcție de nevoile economice și managerial ale comerciantului, cu condiția de a se respecta dispozițiile din legislația muncii – condiție îndeplinită în cauză -, iar pe de altă parte analiza făcută de CNCD excede obiectului acțiunii, respectiv CNCD ar fi trebuit să verifice dacă există alte persoane care, deși s-au aflat în aceeași situație juridică cu pârâtul (...), au fost tratate diferit de către reclamanți. Or, CNCD a analizat dacă reclamanții au respectat legislația muncii, concluzionând că atitudinea reclamanților a creat un cadru ostil pentru pârât, fără să observe că pârâtul nu a lucrat o zi de la întoarcerea din concediu creștere copil în cadrul societății și prin urmare nu avea cum să se creeze un cadru ostil acestuia.
More...
Anii de studii superioare nu reprezintă perioade asimilate în situația în care persoana a realizat un alt stagiu de cotizare, respectiv a avut calitatea de cadru militar în activitate. Or, potrivit situației necontestate, în perioada respectivă apelantul a realizat venituri pentru care este obligatorie plata contribuției de asigurări sociale, astfel că nu beneficiază de adăugarea perioadei de studii ca și stagiu de cotizare, concomitent cu considerarea aceleiași perioade ca și stagiu pentru că a reprezentat o perioadă contributivă. Aceasta ar reprezenta o dublare a acestei perioade ca stagiu de cotizare, ceea ce este inadmisibil. Reclamantul nu îndeplinește nici condițiile de la art. 21 alin. 3 din aceeași lege, pentru reducerea vârstei standard de pensionare, deoarece prin sintagma „și” textul de lege prevede îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vechime efectivă de la art. 16 alin. 1 lit. b și condiția de a se regăsi într-una dintre situațiile de la art. 21 alin. 3 lit. a) sau lit. b). În speță, chiar luând în considerare vechimea efectivă obținută prin adăugarea perioadei de 8 ani și 8 luni, certificată prin adeverința de muncă eliberată la data de 05.10.2018 de Misiunea Uniunii Europene de Sprijinire a Supremației Legii Eulex Kosovo, nu este îndeplinită condiția de la lit. a), să fi fost „trecut în rezervă în conformitate cu art. 45 alin. (1) lit. a), b), e), g) și h) din Legea nr. 384/2006, cu modificările și completările ulterioare” ori condiția de la lit. b), să fi fost trecut în rezervă ori să-i fi încetat raporturile de serviciu „ca urmare a reorganizării unității militare sau a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive ori nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale”, reclamantul fiind trecut în rezervă la cerere.
More...
Reclamanta nu a solicitat introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), iar instanța de fond nu s-a conformat exigențelor impuse de art.78 din Codul de procedură civilă, raportat la art.27 alin.3 din O.G. nr.137/2000. Curtea validează susținerile reclamantei în sensul că împotriva CNCD nu pot fi formulate pretenții de către reclamant și că această instituție trebuie introdusă în cauză, în mod obligatoriu în calitate de expert în domeniul nediscriminării, de monitor al acestor cazuri și de organ care aplică legislația antidiscriminare, pentru a-și exprima poziția cu privire la posibila încălcare a legislației în materie de nediscriminare în spețele respective.
More...
Plecând de la principiul de bază al reparării integrale a prejudiciului (art.1531 alin.1 Cod civil) suferit de către creditor pentru neachitarea sumei de bani cuvenite la scadență, și în acord cu stipulația impusă de art. 1535 alin. 3 Cod civil potrivit căreia, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului (dacă sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, per a contrario și când nu sunt stipulate, dar există o depreciere a valorii monedei de natură a afecta echilibrul anterior amintit), instanța trebuie să dispună acordarea de daune interese moratorii suplimentare, în cazul dat sub forma indexării creanței. Mai mult decât atât, instanța de fond a interpretat greșit și dezlegarea dată de către instanța supremă prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată în cadrul mecanismului de unificare al recursului în interesul legii prin care a statuat că actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum, constituie o recunoaștere implicită a existenței prejudiciului cauzat, o reparație parțială care intră în sfera daunelor-interese compensatorii (damnum emergens). Chiar instanța supremă, într-o decizie de speță recentă, referitoare la acordarea unor drepturi salariale personalului din justiție, a reținut în legătură cu propria sa jurisprudență interpretarea potrivit căreia acordarea dobânzii legale și indexarea valorii creanței constituie aspecte compatibile ale reparării integrale a prejudiciului încercat de către creditor pentru neplata la scadență.
More...
Corect se arata în sentința apelata ca instanța nu poate cenzura hotărârea angajatorului (primărie) pe plan organizatoric, aspectele de oportunitate rămânând strict la latitudinea acestuia, organizarea internă a unei unități fiind o chestiune strict personală a acesteia, ea fiind singura în măsură să dispună cu privire la restrângerea unei activități, instanța limitându-se la a analiza dacă desființarea postului este efectivă și serioasă. Pe de alta parte, Curtea constată ca fiind efectivă concedierea, desființarea efectivă a postului de bibliotecar rezultă și din compararea Organigramei și statului de funcții al angajatorului anterioare concedierii cu Organigrama și statul de funcții, ulterioare concedierii, aprobate prin HCL nr.32/20.10.2020, în care postul de bibliotecar nu mai apare, în locul acestuia fiind înființat postul de administrator cultural.
More...
În lipsa unor documente doveditoare, angajatorul nu poate fi obligat să elibereze adeverințe prin care să ateste date care nu rezultă din documentele pe care le deține. Numai în ipoteza în care existau documente verificabile din care rezulta că, urmare a parcurgerii procedurii prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, locul de muncă și activitatea reclamantei ar fi fost încadrate în grupa a I a de muncă, subzista în sarcina angajatorului obligația eliberării unei adeverințe în acest sens, nu și în situația în care documentele deținute atestau doar încasarea unor sporuri. Mai mult, încasarea anumitor sporuri de condiții de muncă atestă într-adevăr faptul că salariatul a desfășurat activitate în anumite condiții, însă o atare împrejurare nu ar putea fi valorificată în prezentul cadrul procesual, care vizează obligarea angajatorului la eliberarea unei adeverințe de grupă, și care presupune analiza documentelor verificabile deținute de angajator, analiza condițiilor de muncă fiind specifică altui tip de acțiune, în constatarea încadrării în grupă superioară de muncă a activității desfășurate într-o anumită perioadă. Faptul că angajatorul ar fi eliberat altor salariați adeverințe similare nu reprezintă un argument pentru neaplicarea dispozițiilor legale la cauza concreta dedusa judecații, după cum nici existența unor hotărâri judecătorești date în acest sens nu impun reținerea unei asemenea obligații în sarcina pârâtei în mod automat, deoarece nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite și, mai mult, probatoriul administrat în cauză poate fi distinct. În ceea ce privește pretinsa omisiune a primei instanțe de a solicita alte documente pentru stabilirea corectă a situației de fapt – state de plată, fișa personală, documente referitoare la traseul personal în cadrul societății – va aprecia Curtea că asemenea critici nu vor putea fi primite raportat la conținutul art. 254 alin. (6) NCPC, potrivit cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
More...
