We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
C.J.U.E., Camera a șasea, hotărârea din 9 februarie 2023, cauza C-453/21
More...
C.J.U.E., Camera a doua, hotărârea din 16 februarie 2023, cauzele conexate C-524/21 și C525/21, IG împotriva Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Ilfov (524/21); Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă București împotriva IM (C-525/21)
More...
C.J.U.E., Camera a opta, hotărârea din 26 ianuarie 2023, cauza C-613/21 P
More...
C.J.U.E., Camera a șaptea, hotărârea din 16 februarie 2023, cauza C-710/21
More...
C.J.U.E., Camera a doua, hotărârea din 2 martie 2023, cauza C-477/21
More...
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 679 din 8 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 7 martie 2023, Președinte: Alina Pohrib - judecător; Maria Hrudei - judecător, Cristinel Grosu – magistrat-asistent
More...
Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 127 din 20 ianuarie 2023
More...
Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 289 din 22 martie 2022
More...
Interpretarea prevederilor art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 care consacră dreptul de a formula pe cale separată acțiunea în despăgubiri nu este în sensul că acest drept s-ar deschide părții abia la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost anulat actul administrativ vătămător. Termenul de prescripție de un an pentru formularea acțiunii în despăgubiri se calculează de la momentul când persoana vătămată a cunoscut ori ar fi trebuit să cunoască, după împrejurări, întinderea pagubei suferite. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că despăgubirile deduse judecății reprezintă drepturile salariale de care reclamanta ar fi beneficiat dacă ar fi fost menținută în funcția publică. În aceste condiții, momentul subiectiv al cunoașterii întinderii pagubei nu poate fi considerat acela al rămânerii definitive al sentinței civile nr. xxx/16.12.2020. Astfel, drepturile salariale aferente funcției consilier, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, pe care reclamanta este îndreptățită să o ocupe în continuare potrivit sentinței civile amintite puteau fi cunoscute încă de la data când acestea s-ar fi născut potrivit funcției publice, în condițiile în care drepturile salariale sunt cele sunt prevăzute prin lege. În situația dedusă judecății întinderea drepturilor salariale aferente funcției ocupate de către intimata reclamantă putea fi determinată în mod obiectiv independent de momentul soluționării definitive a acțiunii în anulare. Dispozițiile legale din materia funcționarilor publici reglementează expres întinderea acestor despăgubiri ca fiind egală cu diferența dintre veniturile obținute în perioada respectivă de către intimata reclamantă și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, în calitate de funcționar public. Ca urmare, în situația în care intimata reclamantă a obținut pensie pentru limită de vârstă, acest venit nu se poate cumula cu drepturile de care ar fi beneficiat în calitate de funcționar public, iar o altă soluție putea fi dată numai în situația în care legislația ar fi prevăzut expres un atare cumul în materia întinderii despăgubirilor acordate, ceea ce nu este cazul de față.
More...
Sub aspectul corectitudinii formale a deciziei de sancționare analizate în prezentul litigiu se constată că decizia nu cuprinde răspunsul la apărările contestatorului, respectiv a motivelor pentru care acestea au fost înlăturate, decizia cuprinzând doar redarea în integralitate a susținerilor salariatului și a celorlalte persoane audiate. Or, pe parcursul audierii, acesta a formulat apărări efective, invocând faptul că intervenția sa s-a datorat comportamentului tinerei și iminenței vătămării unui alt beneficiar al centrului, precum și posibilității de autovătămare. Or, concretețea apărărilor reclamantului obliga apelanta la o abordare aplicată, cu indicarea unui număr suficient de elemente pentru a satisface exigențele prevăzute de art. 252 (2) lit. c) din Codul muncii. Din modul de redactare a art. 252 alin. (2) din Codul muncii rezultă că mențiunile cuprinse sunt obligatorii, iar neîndeplinirea obligației de cuprindere a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, este sancționată în modul cel mai drastic cu putință, respectiv cu nulitatea absolută expresă și totală a deciziei de sancționare.
More...
Condiția unică ce permite angajatorului suspendarea contractului individual de muncă, în ipoteza art. 52 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, este suspendarea de către autoritățile competente a avizului, autorizației sau a atestatului necesar pentru exercitarea profesiei. În mod evident, soluția aleasă de angajator și argumentația juridică prezentată este una eronată, întrucât emiterea unei fișe de aptitudine prin care angajatul este declarat inapt nu dă dreptul angajatorului la suspendarea contractului în temeiul menționat mai sus, întrucât avizele, autorizațiile și atestările la care se referă acest text de lege vizează aptitudinile profesionale și nu aptitudini de prestare a unei munci în funcție de starea de sănătate.
More...
Modalitatea de reglementare a contractului de management prin OUG nr. 189/2008 nu a fost abandonată odată cu apariția Legii nr. 153/2017, chiar dacă funcția de manager este cuprinsă în tabelele din Anexa nr. III din acest act normativ pentru individualizarea salariilor de bază ale personalului care face parte din familia de funcții bugetare „cultura”. În realitate, cuprinderea indemnizației cuvenită managerului instituțiilor de cultură în grila de salarizare a bugetarilor nu determină schimbarea în vreun fel a statului juridic al managerului care rămâne cel definit de OUG nr. 189/2008, ci pentru a fixa prin act normativ indemnizațiile acordate de instituțiile publice prin contractele de management, astfel cum prevede art. 28 alin. (1) din Ordonanță. Concluzia de mai sus este justificată în special de mențiunea cuprinsă la art. 3, capitolul VI al Anexei III a Legii cadru a salarizării, potrivit căreia pentru funcțiile de conducere aflate la nr. crt. 1 din cadrul cap. I, II, III și V din prezenta anexă se încheie contracte de management în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 269/2009, cu modificările și completările ulterioare. Urmează că managerului instituției de cultură, ale cărui raporturi juridice sunt guvernate de normele speciale ale OUG nr. 189/2008, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 1 din Capitolul VI al Anexei nr. III a Legii nr. 153/2017, în legătură cu sporurile pentru condiții de muncă, pentru simplul motiv că acesta nu poate fi considerat personal salariat, adică parte a unui contract individual de muncă.
More...
Potrivit art. 1 din Legea nr. 376/2004 privind bursele private și pct.3.3, 4.4 și 4.5 din Instrucțiunea de aplicare a acesteia, bursa privată se acordă ca sprijin pentru studii pe baza unui contract a cărui natură este una civilă. Cum pretențiile reclamantului din cererea de chemare în judecată decurg din nerespectarea obligațiilor asumate de către pârât prin contractul de bursă, acesta solicitând încetarea contractului său de muncă prin demisie, anterior împlinirii celor 3 ani prevăzuți în convenție, raporturile dintre părți se circumscriu raporturilor juridice civile, nefiind supuse jurisdicției muncii în sensul soluționării unui conflict de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă, cum se dispune în art.266 din Codul muncii. Prin urmare, soluționarea acțiunii, având ca obiect recuperarea sumei reprezentând finanțarea bursei private acordate pârâtului ca urmare a nerespectării de către acesta a obligațiilor asumate, revine în competența judecătoriei.
More...
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Secția a patra, hotărârea din 30 august 2022, cauza C. împotriva României, M. Of. nr. 221 din 17 martie 2023
More...
C.J.U.E., Camera a doua, hotărârea din 9 decembrie 2021, cauza C-217/20
More...
C.J.U.E., Camera întâi, hotărârea din 22 septembrie 2022, cauzele conexate C-518/20 și C727/20
More...
C.J.U.E., Camera a doua, hotărârea din 15 decembrie 2022, cauza C-311/21
More...
C.J.U.E., Camera a șaptea, hotărârea din 7 iulie 2022, cauzele conexate C-257/21 și C258/21
More...
Curtea Constituțională, decizia nr. 649/2022, M. Of. nr. 103 din 7 februarie 2023
More...
În lipsa unor documente doveditoare, angajatorul nu poate fi obligat să elibereze adeverințe prin care să ateste date care nu rezultă din documentele pe care le deține. Numai în ipoteza în care existau documente verificabile din care rezulta că, urmare a parcurgerii procedurii prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, locul de muncă și activitatea reclamantei ar fi fost încadrate în grupa a I a de muncă, subzista în sarcina angajatorului obligația eliberării unei adeverințe în acest sens, nu și în situația în care documentele deținute atestau doar încasarea unor sporuri. Mai mult, încasarea anumitor sporuri de condiții de muncă atestă într-adevăr faptul că salariatul a desfășurat activitate în anumite condiții, însă o atare împrejurare nu ar putea fi valorificată în prezentul cadrul procesual, care vizează obligarea angajatorului la eliberarea unei adeverințe de grupă, și care presupune analiza documentelor verificabile deținute de angajator, analiza condițiilor de muncă fiind specifică altui tip de acțiune, în constatarea încadrării în grupă superioară de muncă a activității desfășurate într-o anumită perioadă. Faptul că angajatorul ar fi eliberat altor salariați adeverințe similare nu reprezintă un argument pentru neaplicarea dispozițiilor legale la cauza concreta dedusa judecații, după cum nici existența unor hotărâri judecătorești date în acest sens nu impun reținerea unei asemenea obligații în sarcina pârâtei în mod automat, deoarece nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite și, mai mult, probatoriul administrat în cauză poate fi distinct. În ceea ce privește pretinsa omisiune a primei instanțe de a solicita alte documente pentru stabilirea corectă a situației de fapt – state de plată, fișa personală, documente referitoare la traseul personal în cadrul societății – va aprecia Curtea că asemenea critici nu vor putea fi primite raportat la conținutul art. 254 alin. (6) NCPC, potrivit cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
More...
