We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 19/2022, M. Of. nr. 587 din 16 iunie 2022
More...
Indemnizația de hrană se plătește în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 raportat la prevederile OG nr. 26/1994. Or, dreptul prevăzut de acest din urmă act normativ este acela la hrană gratuită care, potrivit art. 2, se asigură, de regulă, în natură. Astfel, indemnizația de hrană exprimă o doar o formă specială de exercitare a dreptului la hrană gratuită, care este recunoscut în considerarea perioadei în care personalul respectiv se află la dispoziția angajatorului. Dacă hrănirea personalului se face, de regulă, în natură, ceea ce se explică prin raportarea la perioada în care personalul se află la dispoziția angajatorului, și, prin excepție, sub forma indemnizației de hrană, în măsura timpului lucrat, așa cum prevede art. 18 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, înseamnă că acest drept, în oricare dintre cele două forme de exercitare mai sus menționate, este cuvenit în considerarea perioadei în care personalul beneficiar se află la dispoziția angajatorului, deci, în cazul personalului medico-sanitar, pentru perioada programului de lucru. Nu se poate specula asupra numărului de mese prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) din HG nr. 201/2020, anume trei mese servite în cameră, întrucât nu rezultă de nicăieri că hrana zilnică a unei persoane s-ar limita în mod necesar la cele trei mese.
More...
Adeverința ce cuprinde încadrarea în grupa de muncă nu poate fi valorificată pentru că nu îndeplinește condițiile legale, nu este menționat actul intern al angajatorului de nominalizare în grupă de muncă și nici nu cuprinde mențiunea asumării răspunderii de către emitentul adeverinței. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I, II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
More...
Din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 252 (4) din Codul muncii rezultă că voința legiuitorului a fost ab initio aceea de a determina cele două variante prevăzute în text (predare personală salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată) ca singurele modalități procedurale de comunicare în materia răspunderii disciplinare a salariatului, fiind singurele care oferă maximă garanție a posibilității de a proba faptul comunicării și conținutul înscrisului comunicat. În aceste circumstanțe, Curtea constată că înregistrarea în REVISAL a deciziei de concediere nu valorează comunicare în sensul dispozițiilor art. 252 (4) din Codul muncii.
More...
Ordinul angajatorului a fost dat verbal salariaților săi, motiv pentru care acesta trebuia să facă dovada conținutului acestui ordin, pentru a putea verifica și instanța de judecată dacă salariații au respectat acest ordin, dacă ordinul se încadra în fișa postului salariaților. Angajatorului îi revine sarcina probei în litigiile de muncă, mai ales în contextul în care cei trei salariați chemați în judecată susțin că au avut ca sarcină altceva decât a arătat angajatorul în cererea de chemare în judecată.
More...
Prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 157/2017 trebuie analizate împreună cu prevederile art. 11 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ, prin care este delegată competența legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale "Administrație" din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite. În această situație marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale (a se vedea, în acest sens, Decizia CCR nr. 310/7 mai 2019). Aceste dispoziții legale sunt însă de strictă interpretare, în sensul că ordonatorul de credite nu poate aprecia cu privire la întinderea majorărilor salariale, a sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și a altor asemenea, al căror cuantum este stabilit de legiuitor, ci este ținut ca, la stabilirea nivelului veniturilor salariale să nu depășească plafonul maxim determinat de cuantumul indemnizației lunare a funcției de viceprimar. Ca urmare, recurentul nu poate stabili alte procente de majorare ale salariilor decât cele prevăzute expres de art. 4 din H.G. nr. 325/2018, dar poate limita cuantumul majorării salariale efectiv acordate, în măsura în care nivelul veniturilor salariale ce includ această majorare salarială depășește plafonul prevăzut de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 și numai pentru ceea ce depășește acest plafon.
More...
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, decizia nr. 15/2022, M. Of. nr. 1.065 din 3 noiembrie 2022
More...
În materia conflictelor individuale de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenței, în cauza de față, dispozițiile art. 269 Codul muncii respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social. În cauză se constată că reclamanții la momentul formulării cererii de chemare în judecată aveau reședința stabilită pe raza județului Vâlcea, nefiind dovedită voința reclamanților de a eluda prevederile legale în sensul stabilirii arbitrare a competenței.
More...
În condițiile în care obiectul litigiului privește raportul de serviciu al funcționarului public, reclamantul invocând nelegalitatea procesului-verbal de control raportat la modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, în calitatea sa de funcționar public, nu are relevanță calitatea de autoritatea publică centrală a pârâtului emitent al actului contestat în prezenta cauză, respectiv Ministerul Muncii și Protecției Sociale, criteriul de competență materială din Codul administrativ având prioritate față de prevederile art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun. Așadar, întrucât, în prezenta cauză, obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcționar public, competența în primă instanță aparține tribunalului, iar nu curții de apel, conform art. 536 din Codul administrativ.
More...
Decizia de concediere îl privea personal pe salariat și trebuia a fi comunicată fie pe mailul personal sau pe cel personal al salariatului (dacă se făcea dovada unei uzanțe în relațiile dintre părți), iar nu pe adresa de mail pe care reclamantul o folosea în calitate de președinte al sindicatului, întrucât nu a fost concediat din această calitate. Cu privire la existența unei uzanțe între părți cu privire la comunicarea prin intermeniul emailului, se reține că această uzanță privea relațiile între președintele sindicatului și conducerea societății, iar nu cele dintre salariat și aceeași conducere. Înscrisurile depuse arată folosirea mailului (...) între părți, dar acesta vizează, astfel cum reiese de la fila 176, probleme sindicale (oferta companiei pentru următorul CCM), iar nu personale ale salariatului. În concluzie, Curtea apreciază că nu se poate da relevanță juridică comunicării deciziei de concediere prin intermediul emailului, întrucât aceasta nu îndeplinește condițiile specificate de decizia nr. 34/2016 a ÎCCJ, respectiv aceea de a fi comunicată prin intermediul unei adrese de mail a salariatului, iar nu a președintelui de sindicat.
More...
În mod corect a stabilit instanța de fond ca în speța sunt incidente dispozițiile art. 31 din Legea 53/2003, în sensul ca proba de lucru se poate efectua numai în perioada de proba, deci cu încheierea unui contract individual de munca, iar faptul că persoana depistată cu ocazia controlului nu a îndeplinit activitate, pana la momentul apariției inspectorilor de munca, nu înlătura intenția cu care au acționat părțile, respectiv prezentarea la munca si primirea la munca.
More...
Caracterul necontencios al cererii de constatare a reprezentativității unei organizații sindicale este dat de lege, reieșind din interpretarea logică și sistematică a prevederilor art.51 și urm. din Legea nr.61/2011. Cererea de intervenție formulată de către apelantă nu cuprinde obiecții care să releve un caracter contencios al cererii părții adverse. În plus, apelanta nu a invocat un drept propriu, potrivnic celui a cărui recunoaștere o solicită intimata.
More...
În condițiile în care în mod evident prima metodă de convocare în scris a salariatei nu a avut niciun rezultat, a fost sortită eșecului, reclamanta refuzând să semneze de primire convocatorul, pârâta era obligată să urmeze al doilea pas pentru a realiza convocarea în scris a salariatei, anume scrisoare recomandată cu confirmare de primire, situație în care era necesar a aștepta confirmarea primirii acestei convocări, pentru că, grăbindu-se să dispună sancționarea, măsura ar fi lovită de nulitatea absolută. Însă în cauza de față pârâta angajator nu a mai urmat și al doilea pas, absolut obligatoriu pentru a realiza convocarea în scris a salariatei reclamante, limitându-se numai la încheierea unui proces verbal care să consemneze refuzul de semnare a convocatorului, proces verbal care, nu ține loc de convocarea efectivă, în scris a salariatei cercetate disciplinar. Prin Legea nr. 237/2007, art. 269 din Codul muncii, actualul art. 253 din C. muncii, a fost modificat în sensul că a stabilit răspunderea angajatorului, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, de a-l despăgubi pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Astfel, începând cu acest moment, răspunderea patrimonială a angajatorului nu a mai fost limitată numai la repararea prejudiciului material pe care l-a produs salariatului, ci această formă de răspundere a putut fi antrenată și pentru prejudicii morale produse salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Prejudiciul nepatrimonial, denumit și "prejudiciu moral" sau "daună morală" constă în atingerea adusă personalității omului: existența sa, integritatea corporală și sănătatea, sensibilitatea fizică sau psihică, sentimentele sale, cinstea, onoarea etc. Acordarea daunelor morale, admisibilă în principiu, trebuie să-și găsească suport în prejudiciul moral suferit de salariat. Aceasta presupune, în primul rând, probațiunea existenței unui prejudiciu moral adus, prejudiciu a cărui întindere de o anumită gravitate, să fie probată sau prezumată și în legătură cu care reparația patrimonială să fie de natură a-l acoperi total sau parțial. Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, dar instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.
More...
Întrucât perioada în care o persoană a beneficiat de pensie militară de invaliditate constituie stagiu de cotizare în sistemul public, ca perioadă asimilată, ea constituie și vechime în sistemul pensiilor militare de stat, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 coroborat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 „litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale”, iar art. 103 din aceeași lege prevede că „hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel.” Sentința apelată este executorie potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 teza finală C. proc. civ., care prevede că „hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect [...] pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale”. Legea nu distinge în acest context între pensiile acordate în cadrul sistemului public și pensiile acordate în „sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate” acestuia, expresie prin care art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 evocă inclusiv sistemul pensiilor militare de stat.
More...
Câtă vreme reclamantul nu a formulat apel împotriva încheierii interlocutorii din 16.10.2018, prin care prima instanță a admis excepția prescripției extinctive, nu se poate reține decât că în mod corect Tribunalul a respectat art. 235 Cod procedură civilă și a respins ca prescrise, ca o consecință directă și necesară a admiterii acelei excepții, capetele de cerere vizate prin apelul incident. Criticile reclamantului cu privire la admiterea excepției prescripției extinctive ar fi putut fi examinate în fond doar în cadrul unui apel împotriva încheierii interlocutorii din 16.10.2020, pe care însă acesta a ales să nu îl formuleze. În consecință, încheierea a rămas definitivă, iar excepția prescripției extinctive, odată admisă definitiv, nu ar mai putea fi apoi respinsă, prin sentința apelată.
More...
Raportat la datele speței, unde contractul colectiv de muncă prevede acordarea unui spor al cărui cuantum este supus negocierii, fiind prevăzut doar procentul minim, dar această negociere nu se poate face decât, cel puțin parțial, retroactiv, începând din a 46-a zi lucrătoare de când sporul este cuvenit, art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 905/2017 se interpretează rațional, sistematic, prin coroborare cu art. 17 alin. (5) Codul muncii,în sensul că angajatorul este obligat să transmită în registru modificarea contractului individual de muncă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data încheierii actului adițional, chiar dacă acesta prevede acordarea sporului de la o dată anterioară. Această interpretare se impune în considerarea art. 17 alin. (5) Codul muncii, care permite încheierea unor acte adiționale la contractul individual de muncă și cu titlu retroactiv, atunci când modificarea se face în baza legii sau a contractului colectiv de muncă. De aceea, art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 905/2017 nu este de natură să susțină teza propusă de apelantă că voința concordantă a părților contractante ar fi fost ca sporul să se acorde doar din a 46-a zi lucrătoare în care salariatul preia atribuții suplimentare.
More...
Principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat. În speță, apelanta a susținut că activitatea desfășurată de intimată în funcția de subinginer nu presupune existența condițiilor deosebite la locul de muncă, de natura celor indicate în temeiul legal. Cu toate acestea, apelanta nu a relevat nimic concret cu privire la pretinsa neconcordanță sesizată între activitatea reclamantei și temeiul încadrării în grupa a II-a de muncă, după cum nici nu a dovedit existența unei astfel de neconcordanțe, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 249 C. proc. civ., în calitate de parte care contestă dovada făcută de cealaltă parte. Astfel, combaterea unei probe produse de partea adversă reprezintă din partea apelantei pârâte o afirmație, pe care era ținută să o dovedească, potrivit art. 249 C. proc. civ. Apelanta nu a dovedit că angajatorul intimatei, încadrând activitatea acesteia în grupa a II-a de muncă, ar fi acționat în afara cadrului legal indicat în adeverință. Prin urmare, pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă potrivit adeverinței menționate și contestată de apelantă prin cererea de apel, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de prevederile legale referitoare la grupa a II-a de muncă.
More...
Cuantumul pensiei anticipate transformată în pensie pentru limită de vârstă se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate, acestea fiind singurele elemente care se schimbă față de momentul deschiderii drepturilor inițiale de pensie, legea fiind clară în acest sens. Stagiul de cotizare este un element care rămâne neschimbat, fiind stabilit inițial prin decizia privind acordarea pensiei anticipate. În lipsa constatării/revizuirii acestei decizii, stagiul complet de cotizare nu mai poate fi restabilit prin revizuirea deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
More...
Reclamantul a fost sudor în sectorul construcții nave și solicită determinarea vârstei de pensionare în temeiul art. 56 lit. d) Legea nr. 263/2010. Art. 56 alin.1 lit.d Legea nr. 263/2010 instituie o excepție de la prevederile art. 55 alin.1 lit.b), în sensul că acordă o reducere a vârstei de pensioare cu 13 ani pentru o perioadă de 25 de ani de activitate desfășurată în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin.1 lit. h) și i). Pentru a beneficia de reducerea vârstei de pensionare conform art. 56 alin.1 lit. d) Legea nr. 263/2010 este necesar și suficient ca persoana în cauză să probeze că are 25 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin.1 lit. h) sau i) din lege, indiferent dacă această activitate a fost sau nu încadrată efectiv în condiții speciale de muncă în raport de legislația existentă de-a lungul timpului.
More...
Potrivit art. 535 din Codul administrativ, „Actele administrative întocmite cu nerespectarea dispozițiilor art. 528 - 533 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.” Dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu contestată în cauză nu cuprinde termenul în care poate fi atacat actul administrativ, precum și instanța de contencios administrativ competentă, așa cum prevede în mod obligatoriu art. 533 lit. f din Codul administrativ. Prin urmare, nulitatea invocată de reclamant este o nulitate absolută, expresă, intrinsecă și condiționată de existența unei vătămări care este prezumată. Lipsa acestei condiții intrinseci a actului administrativ nu a produs nicio vătămare destinatarului actului și prin urmare, nu poate conduce la nulitatea actului întrucât reclamantul a formulat în termenul legal contestație administrativă și contestație judiciară împotriva deciziei de încetare a raporturilor de muncă.
More...
