Author(s): Author Not Specified / Language(s): Romanian
Issue: 3/2022
Exercițiul dreptului recunoscut angajatorului de a denunța contractul individual de muncă în perioada de probă trebuie să se circumscrie limitelor externe dar și a celor interne, potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscute de lege și fără a încălca drepturile cocontractantului. Altfel, acest drept trece din spațiul exercitării cu bună- credință a drepturilor recunoscute de lege în spațiul exercitării lui abuzive, dincolo de limitele stabilite prin lege. Perioada de probă reprezintă o modalitate specifică prin care angajatorul verifică aptitudinile profesionale și personale ale salariatului angajat în unitate, pentru a se vedea dacă corespunde postului de ocupat. În egală măsură, perioada de probă profită și salariatului, care, executând sarcinile, atribuțiile și responsabilitățile presupuse de postul pe care s-a angajat, poate aprecia dacă condițiile generale de lucru oferite de angajator corespund așteptărilor sale. În măsura în care fie angajatorul, fie salariatul consideră nesatisfăcătoare persoana cocontractantului, au posibilitatea legală de a denunța contractul printr-o notificare scrisă, în condițiile prevăzute de art. 31 alin. (3) C. mun., republicat. Rezultă din dispoziția legală enunțată că pentru a se produce efectul de încetare a contractului individual de muncă în condițiile art. 31 alin. 3 este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: părțile contractate să fi convenit la încheierea contractului o perioadă de probă, pe parcursul perioadei de probă sau cel mai târziu la sfârșitul acesteia, oricare dintre părți să își manifeste voința de încetare a contractului, manifestarea de voință să se concretizeze într-un înscris - notificare iar acest înscris să fie comunicat părții contractante într-o manieră aptă să conducă la informarea părții. Pe lângă condiția formei scrise, impusă explicit de către legiuitor părților dintr-un contract individual de muncă aflat în perioada de probă, notificarea de denunțare trebuie să îndeplinească și o condiție implicită a motivelor care au stat la baza deciziei, motive care să fie în legătură directă cu scopul perioadei de probă acela al verificării aptitudinilor salariatului. Lipsa obligației angajatorului de a prezenta în scris motivele care-l determină să denunțe contractul nu poate dobândi semnificația unei libertăți depline de a înceta contractul individual de muncă. O astfel de interpretare este contrară dispozițiilor art. 8 din Codul muncii care impun părților în raportul de muncă respectarea principiilor fundamentale ale consensualismului, bunei-credințe, informării și consultării. Exercițiul dreptului recunoscut angajatorului de a denunța contractul individual de muncă în perioada de probă trebuie să se circumscrie limitelor externe dar și a celor interne, potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscute de lege și fără a încălca drepturile co-contractantului, altfel aceste drept trece din spațiul exercitării cu bună-credință a drepturilor recunoscute de lege în spațiul exercitării lui abuzive, dincolo de limitele stabilite prin lege. Art. 31 reglementează o modalitate simplificată a procedurii încetării contractului individual de muncă, aplicabilă pe durata perioadei de probă, înțeleasă ca intervalul de timp necesar angajatorului pentru a se convinge de aptitudinile angajatului dar și angajatului care are posibilitatea să denunțe contractul dacă acesta nu corespunde așteptărilor sale. În cazul în care, pe durata perioadei de probă, oricare dintre părți dorește încetarea contractului, concluzionând că nu doresc consolidarea relației de muncă, este suficientă manifestarea de voință, exteriorizată în forma scrisă. Notificarea scrisă prevăzută de art. 31 alin 3 Codul muncii este un act unilateral, prin care angajatorul sau angajatul își manifestă voința în sensul încetării contractului individual de muncă. Codul muncii se completează cu dispozițiile Codului civil, iar în privința actului unilateral disp. art. 1326 cod civil impun comunicarea actului unilateral atunci când actul stinge un drept al destinatarului sau când informarea este necesară potrivit naturii actului, iar în ipoteza actului unilateral supus comunicării, efectele actului juridic se produc de la momentul comunicării. Sancțiunea care intervine în ipoteza nerespectării condițiilor prevăzute de art. 31 alin. 3 la emiterea actului unilateral al notificării este nulitatea (art. 1246 cod civil), iar sancțiunea nulității nu poate fi aplicată decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege (art. 10 Cod civil). Or, art. 31 alin 3 Codul muncii prevede că pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta „exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia”. Având în vedere maniera de redactare a textului, rezultă că manifestarea de voință a părții în sensul încetării contractului de muncă trebuie să îmbrace formă scrisă, iar data acestui înscris trebuie să se situeze în intervalul perioadei de probă sau la sfârșitul perioadei de probă. Actul de comunicare este distinct și ulterior emiterii notificării. Comunicarea determină momentul producerii efectelor actului, pe când forma scrisă a actului și respectarea intervalului de timp în care această manifestare de voință poate să apară sunt condiții de validitate a actului. În acest sens, este aplicabil prin analogie, considerentul 109 al deciziei nr. 34/2016 a ÎCCJ „Comunicarea, ca act distinct de decizia de concediere, reprezintă o situație de fapt, ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv cu martori și prezumții.” Actul de comunicare a notificării către cocontractant, fiind un act distinct de actul de dezicere, iar condiția comunicării notificării până la sfârșitul perioadei de probă nefiind prevăzută de lege, nu poate fi dedusă pe cale de interpretare. Este real că notificarea scrisă implică și un act de comunicare, notificarea având semnificația încunoștințării, aducerii la cunoștință, dar condițiile de validitate ale actului unilateral de voință sunt contemporane cu momentul emiterii, astfel încât doar manifestarea unilaterală de voință consemnată în actul notificare trebuie să intervină cel mai târziu la sfârșitul perioadei de probă nu și comunicarea, care determină exclusiv momentul de la care efectul actului unilateral, valid, se produce. De altfel, în situația în care, oricare dintre părți alege să denunțe contractul de muncă la sfârșitul perioadei de probă, exercitându-și dreptul în limitele sale interne, comunicarea actului în interiorul perioadei de probă ar fi quasi-imposibilă.
More...
