ЛЪВСКОТО ДРУЖЕСТВО В РИМСКОТО ПРАВО

Author(s): Stoyan P. Ivanov / Language(s): Bulgarian Issue: 1/2021

The article discusses the origin and meaning of the notion and the term leonine partnership, as well as the problems associated with the distribution of profits and losses between the partners in the consensual contract for partnership in Roman law. The fragment from the Digests of Justinian where actually is the unique mention of the expression societas leonina and this form of partnership is defined by the Romal classical jurist Cassius is subjected to a legal-dogmatic and linguistic analysis. The fable of Phaedrus for the partnership between a lion, a goat, a cow and a patient sheep which is considered to be the original source, used for forming the concept of the leonine partnership in Roman legal thought is completely analysed and interpreted. The author paid special attention to the magna questio (the great discussion) among Roman jurisprudence, dating from the period of the end of the Roman Republic with some projections and in the classical period in connection with the distribution of profits and losses in the consensual contract of partnership as a result of the partnership`s activity. And on the other hand the article examines the problem about the existence of privileges or restrictions for certain partners regarding the profits and analysis of the two leading opinions on the subject through the exegesis of a fragment of the Institutions of Gaius.

Les livres grecs anciens de la Métropole de Moldavie et de Bucovine conservés dans la bibliothèque «Dumitru Stăniloae» de Iaşi.

Author(s): Lidia Cotovanu / Language(s): French Issue: 6/2022

The Library of the Orthodox Metropolitan See of Moldavia and Bucovina in Iaşi preserves over a thousand copies of old Greek books. There are only ten manuscripts in this collection, one of which was com-missioned by Constantin Brâncoveanu, Prince of Wallachia. The collection consists mainly of Greek prints of various origins, some of which can be traced back to the library of the Princely Academy of Iași, succeeded by the Mihăileană Academy. Other volumes originate in the library of the Theological Seminary of Socola, founded by Veniamin Costachi Metropolitan of Moldavia, who donated his personal library to the Iași foundation. Sev-eral references come from the private collections of high hierarchs, while some books were collected from various Moldavian monasteries, especially from those who used to be metochia of the Greek Patriarchates and the great monasteries under their jurisdiction. This article evaluates the importance of the prints according to their dating, place of publication, owners, and contents (generally didactic books, but also polemical books of a religious nature). It also seeks to reconstruct the historical context of their circulation in Moldavia and the circumstances in which they came into the possession of the Metropolitan See of Moldavia and Bucovina. The analysis provided takes into account prosopographical investigations, the history of the Moldavian educational institutions, and the examination of the notes (mostly in Greek) on the prints.

The Musical Instruments in the Early Vernacular Translations of the Psalms (4).

Author(s): Vladimir Agrigoroaei,Chapel Alessia,Fabienne Toupin / Language(s): English Issue: 6/2022

This paper represents a continuation of previous publications: “The Musical Instruments in the Early Vernacular Translations of the Psalms. Collective Research” (Museikon, 3, 2019, p. 67-140—hereafter abbreviated as Musical Instruments 2019); “The Musical Instruments in the Early Vernacular Translations of the Psalms (2): Collective Research” (Museikon, 4, 2020, p. 257-302—hereafter ab-breviated as Musical Instruments 2020); and “The Musical Instruments in the Early Vernacular Trans-lations of the Psalms (4): Collective Research” (Museikon, 5, 2019, p. 91-107—hereafter abbreviated as Musical Instruments 2021). The current paper represents the finalisation of this group of articles.

Pious Russian Soldiers, Devout Cretan Donors, and the Church: Transfer and Reception of Russian Icons and Ecclesiastical Utensils on the Island of Crete.

Author(s): Katopi Sofia / Language(s): English Issue: 6/2022

Cet article se propose d’étudier, dans leur contexte, différents accessoires ecclésiastiques russes, tels que des épitaphes, des vêtements de prêtres et des objets eucharistiques, qui se trouvent dans les églises et dans les monastères de la préfecture de Réthymnon - district passé sous le contrôle russe entre 1897 et 1909 - et qui datent de l’époque de l’Autonomie Crétoise (1898-1913). A la lumière des relations entre la Russie et les institutions socio-politiques crétoises; en tenant compte du fait que la Russie n’entretenait pas, avec cette île, des liens commerciaux aussi développés qu’avec les autres secteurs de la Grèce, l’auteure s’intéresse aux mécanismes de transfert et d’acquisition d’objets liturgiques russes, ainsi qu’à la reconstitution d’une cartographie. Aussi, les découvertes sont-elles étudiées dans le contexte des stratégies politiques - clés du soi-disant « soft power » déployé par la Russie impériale pour asseoir son pouvoir dans la région - employées afin de préserver et soutenir l’orthodoxie contre la propagande catholique et protestante.

Icon Goldsmiths, Pious Widows, and Holy Maidens. Adventure Narratives of Greek Monks Travelling in Late Imperial Russia.

Author(s): Tasos Kostopoulos / Language(s): English Issue: 6/2022

L’article explore un aspect peu étudié de la réception de l’art religieux russe par les communautés orthodoxes balkaniques du xixe siècle: l’image de la Russie et de ses peuples, que les moines collectant les aumônes (zeteia) avaient relayée, à leur retour, dans leurs monastères d’origine et/ou aux communautés environnantes. L’objectif principal des voyages entrepris par ces moines était de convertir une partie considérable de dons et bénéfices collectés en une variété d’objets ecclésiastiques précieux et/ou revêtements d’icônes. La présente étude analyse trois récits différents de deux de ces voyages, effectués dans les années 1860 et au début des années 1890 par des moines athonites. Elle explore également deux approches dans cette collecte d’aumônes (traditionnelle vs entrepreneuriale) et la manière dont le regard porté par les voyageurs en question sur la société russe, ses institutions religieuses, ses moeurs et ses habitudes, a pu en être affecté.

The Double-Sided Icon of a Seventeenth-Century Galician Painter in Transcarpathia.

Author(s): Puskas Bernadett / Language(s): English Issue: 6/2022

Le Musée Ethnographique de Budapest conserve une icône en mauvais état qui provient de Patakófalu (Stara Stuzhytsya), plus précisément de l’éparchie de Moukatchevo. Sur l’une des faces se trouve une repré-sentation Éléousa de la Mère de Dieu, un type iconographique qui était extrêmement populaire dans le sud de la Pologne – de même qu’en Hongrie – à partir du dernier quart du xviie siècle. Certaines icônes appartenant à ce type étaient même considérées comme étant miraculeuses. Associée à une certaine signification, la Mère de Dieu était peinte pour demander la protection contre le danger et les souffrances futures. Sur l’autre face de l’icône se trouve une scène de la Crucifixion avec des personnages demandant l’intercession, dont un homme portant le costume d’un noble et sa famille. L’inscription votive en ruthène a été transcrite sur le fond de la scène. La signature du peintre permet d’identifier Stefan Wiszeński de Sądowa Wisznia. Dans le présent arti-cle, une photographie conservée au Musée National de Lviv, ainsi que des urbaria, permettent de déchiffrer l’inscription et de comprendre les circonstances de la commande.

Museographic Objects, Saints, and Sacred Places: Saint Antony Pechersky, Esphigmenou Monastery (Mount Athos), and the Museum of Christian Antiquities (Athens).

Author(s): Katerina Seraïdari / Language(s): English Issue: 6/2022

L’article nous présente la manière dont trois histoires, avec des finalités très différentes, s’avèrent en réalité interconnectées. La première histoire est celle de saint Antoine Petchersky (xe-xie siècle), père du monachisme russe et fondateur de la Laure des Grottes de Kyïv; la deuxième concerne un monastère du Mont Athos, où ce saint aurait vécu pendant un certain temps au xie siècle; la troisième nous parle d’un objet qu’il aurait porté. La présente étude permet d’explorer la rivalité entre Grecs et Russes au Mont Athos dans la seconde moitié du xixe siècle. Elle permet également d’interroger la question des ‘faux’ objets et la pertinence culturelle de ces derniers.

The Icon Painter Jov Vasilijevič and the Eighteenth-Century Iconostases of the Krušedol and Bođani Monasteries.

Author(s): Vladimir Simić / Language(s): English Issue: 6/2022

Au cours de la première moitié du xviiie siècle, les réformes de l’Église Orthodoxe Serbe de Hongrie se reflètent aussi dans la peinture des églises. L’établissement de liens étroits avec le Patriarcat de Moscou et la Laure des Grottes de Kyïv-Petchersk a augmenté l’influence russo-ukrainienne dans le siège métropolitain de Karlovci. On constate un éloignement de plus en plus prononcé face à l’iconographie traditionnelle et une ac-ceptation des reformes connues dans la peinture baroque ukrainienne. Le moment décisif est représenté par l’arrivée du peintre ukrainien Jov Vasilijevič en 1742. Avec le soutien du patriarche Arsenije iv, Vasilijevič fonde une école de peinture à Sremski Karlovci. Par décision du patriarche, cette école devient obligatoire pour tous les peintres d’icônes du siège métropolitain. Un décret scelle l’entrée des nouvelles modes d’expression artis-tique dans l’art ecclésiastique. Jov Vasilijevič exécute plusieurs oeuvres importantes. Il peint les iconostases des monastères de Krušedol et Bodjani; il réalise des peintures pour le patriarche; il forme plusieurs élèves qui con-tinueront à répandre cette influence de la peinture baroque ukrainienne. L’article se propose d’étudier ce style de peinture, devenu une véritable norme dans l’art religieux du siège métropolitain de Karlovci dans les années 1740-1770.

The “Belz-Drohobych Workshop” in Ukrainian Galicia and its Connection with Romanian Maramureș.

Author(s): Somak Oksana,Mihai Covaci / Language(s): English Issue: 6/2022

Cette publication examine quatre icônes, qui peuvent être comparées à la production artistique d’un atelier de peinture d’icônes conventionnellement nommé « Belz-Drohobych ». Cet atelier de la Galice ukrainienne – dont la localisation géographique demeure toutefois difficile à établir – se démarque par son style artistique particulier: un ‘laconisme’ graphique rigoureux, à la fois imagier et décoratif. Ses oeuvres les plus représentatives proviennent de la ville de Belz et de la ville de Drohobych, des villages de Hrushiv et Kulchytsi (région de Lviv). Les icônes ici étudiées proviennent, en revanche, du territoire de la région roumaine de Mara-mureș. Il s’agit des icônes de Sainte Paraskevi et de l’Archange Michel du village de Budești-Susani, de l’icône de Saint Jean-Baptiste du village de Breb, et de celle de Sainte Paraskevi (probablement du Maramureș), réalisée par un certain Maître Toma. Pour la première fois, toutes ces oeuvres sont actuellement en cours de restauration. Un bref état de l’art de la recherche les concernant précède l’analyse comparative proprement-dite. Ce qui ressort de cette analyse c’est que, sur la base de l’iconographie et de la stylistique, les quatre icônes du Maramureș s’avè-rent assez proches des icônes de « Belz-Drohobych ». Cela permet de proposer une datation des icônes de Sainte Paraskevi et de Saint Jean Prodrome dans la seconde moitié du xve siècle. En ce qui concerne l’icône de l’Archange Michel, les auteurs proposent une datation au xvie siècle. Cependant, l’icône nécessiterait une étude ultérieure après sa restauration. Enfin, l’icône de Sainte Paraskevi, réalisée par Maître Toma, semble bien s’inspirer des oeuvres de l’atelier « Belz-Drohobych », mais d’un point de vue stylistique, elle se réfère à une période ultérieure: fin du xvie siècle-début du xviie siècle.

Le predicatrici valdesi medievali: mundus reversus et perversus o mundus novus? Sulla testimonianza custodita nel Super Apocalypsim di Goffredo di Auxerre.

Author(s): Francesca Tasca / Language(s): English Issue: 6/2022

‘After preaching, they feasted quite lavishly every day, they chose new lovers almost every night, they spent their time without being subjected to anyone, without worries, without fatigue, without danger’. In his Super Apocalypsim, the Cistercian monk Geoffrey of Auxerre describes in this way two Waldensian lady preachers, delineating an extraordinary condition of female autonomy. The article explores the ‘textual phy-siognomy’ of Super Apocalypsim, a biblical commentary written in the second half of the 1180s, but also high-lights its historical and editorial context. The testimony of Geoffrey of Auxerre, a leading representative of ecclesiastical hierarchies, allows us to analyse lexical choices and conceptual nuclei in order to clarify the speci-fic polemics underlying this description of the subversive life of an order which is represented by the two Waldensian women and the manner in which they experience female freedom. Emphasis is given to the issue of a dangerous ‘upside-down world’ (mundus reversus et perversus); this witnesses the subversive experience of the two Waldensian women. The article also recognises possible surviving traces of a radical evangelism and the attempt to create a new world (mundus novus).

Products of Russian Visual Culture in the Treasury of Rakovica Monastery in Belgrade (17th – 20th Centuries).

Author(s): Ivana Ženarju Rajović / Language(s): English Issue: 6/2022

L’article présente une série d’icônes et d’objets liturgiques provenant du trésor du monastère Rakovica à Belgrade, en Serbie. Plusieurs exemples, datant de différentes périodes, témoignent de l’influence culturelle russe sur le milieu local serbe. Le monastère possède six icônes peintes dans le Palais des Armures du Kremlin à Moscou vers la fin du xviie siècle. Ces icônes, qui comptent parmi les témoins conservés les plus anciens, nous renseignent sur les relations serbo-russes au sein de la vie religieuse de Belgrade. D’innombrables guerres ont jalonné l’existence du monastère Rakovica, ce qui explique que le trésor soit aujourd’hui relativement modeste. Il comprend, par exemple, quelques icônes russes des xixe et xxe siècles, principalement des artefacts produits en série, sans valeur artistique significative. Toutefois, les revêtements en argent de trois de ces icônes nécessitent une analyse approfondie. Aussi, le trésor comprend-il plusieurs livres liturgiques imprimés à Moscou ou dans la Laure des Grottes de Kyïv, de même que deux objets liturgiques.

Brief Scholarly Reflections on Ukraine.

Author(s): Kohut Halyna,Taisiya Leber,Waldemar Deluga,Svitlana Valeriyivna Olianina / Language(s): English Issue: 6/2022

LEGAL REGIME OF PROPERTY OF LAND IN ROMAN PROVINCES

Author(s): Stoyan P. Ivanov / Language(s): English Issue: 2/2022

The paper considers the specific problem of the land property outside Italy in the Roman provinces during the period of the late Roman Republic and the early Principate. The author studies how the Roman government faced the new problems that the conquest created and what Rome actually did when first met the Hellenistic concepts of the land property in the conquered territories and how they were applied or modified according to the traditional Roman law principles and regulations. It is emphasized that the need to organize the territory and to define the property of the people who lived on that territory or the rights which they had to the land for a very first time occurred in Sicily which the Romans organized as the first Roman provincia. The article examines the organization of Sicily according to Lex Hieronica, it considers the exemptions and immunities of some cities from the general legal regime of the province, and studies the collection of public revenues and the payments for the taxes for the exploitation of the land – vectigal et vectigalia publica. Key notions and terms like possessio, dominium, mancipatio, vectigal, vectigalia, tributum, stipendium are cleared and special attention is paid to the correct use of the Latin legal terminology. Some of the most important fragments from the Institutes of Gaius about the provincial property are examined and is made a carefully study of his language and the legal aspects of his consideration of the rights that the individuals had over the provincial lands. The research presents in details the organization of other provinces in the late Roman Republic and the early Principate and deals with the richest Roman province – Asia, which brings huge revenues to the Roman budget. Central part of the study is dedicated to the legal regime of the provincial land and the author considers the main opinions on this topic in the recent Roman legal doctrine and translates and analyzes the relevant classical Latin texts in the sources and provides an important bibliography on the problem, he tries also to define the Roman concept for „provincial property“ which for sure was not identical with the dominium ex iure Quiritium in Italy.

LA CREATION DE LA PROVINCE ROMAINE DE MOESIA INFERIOR SUR LE TERRITOIRE DE LA BULGARIE CONTEMPORAINE

Author(s): Malina Novkirishka- Stoyanova / Language(s): French Issue: 2/2022

In the Roman provinces of Moesia Inferior and Thrace, created at the beginning of the 1st century AD, there is a mutual penetration of the traditions of government, culture and religions of the Thracians, Greeks and Romans. This creates a specific basis for the development of legislation and the legal framework of a number of institutions specific to this region, especially in the province of Lower Moesia, which was not urbanized before the arrival of the Romans. Despite the few sources of data for this period, historical science in Bulgaria as well as other research for the region has had significant successes in reconstructing the political, economic and social situation in this Roman province. However, less attention is paid to provincial law, which poses a challenge for Bulgarian Romanists.

THE STATE OF RELIGIOUS FREEDOM IN RUSSIA: TOWARDS ORTHODOX MONOPOLY

Author(s): Aram Terzyan / Language(s): English Issue: 2/2023

This paper explores the state of religious freedoms in Putin’s Russia, with a special emhasis on the Kremlin’s intensifying efforts at establishing Orthodox monopoly. It is an in-depth case analysis that uses policy and discourse analysis to examine the state of religious freedoms in Russia. It suggests that anti-extremism law has become an instrument of state control over a wide array of speech or activity. Through state-supported legislation, the authorities censor religious life to prevent the rise of anti-government sentiments. The groups most affected by the government’s anti-religious policy are “non-traditional” religious groups, facing hardships in exercising their rights and freedoms. Their activities are increasingly banned on the grounds of “extremism” and “terrorism”. Russia’s tightening of legislation on extremism has been combined with its withdrawal from the Council of Europe, which poses additional threats for religious communities by eliminating any international scrutiny over the government’s actions. This paper concludes that while Russian history has been traditionally characterized by religious intolerance towards small denominations, the intensifying crackdown on religious freedoms is part of the Kremlin’s policy of ensuring a monopoly across the country for the Russian Orthodox Church.

The Ship of Salvation. Thematic Transfers in the Rhetoric and Iconography of the Orthodox Church in the Seventeenth Century

Author(s): Elisabeta Negrău / Language(s): English Issue: 7/2023

Plecând de la o scenă reprezentând Corabia creştinătăţii atacată de duşmanii credinţei, pictată în pridvorul bisericii din cimitirul mănăstirii Hurezi (1699), articolul urmăreşte dezvoltarea temei teologice şi iconografice a Bisericii ca Navă şi cercetează sursele pentru această reprezentare din biserica amintită. În scrierile patristice şi în iconografia bizantină şi medievală occidentală, tema ia forme specific confesionale (arca Petri sau barca Petri, în mediul catolic). În secolul al XVI-lea, pe fondul conflictului confesional catolico-protestant, polemicile încep să dea naştere unor imagini satirice ale unor lupte între două vase pe mare, ilustrând alegoric înfruntările dintre cele două puncte de vedere. Exprimate plastic prin tehnica gravurii, aceste imagini sunt o creaţie a mediului protestant german. În timp ce Contrareforma continuă să folosească motivul alegoric al vasului navigând pe mare ca reprezentare a Bisericii Catolice triumfătoare, mediul protestant dezvoltă o iconografie a Bisericii ca navă asediată pe mare de diverse categorii de duşmani: biserica papală, ereziarhi, evrei şi musulmani, personaje infame ale Apocalipsei. Tipărituri cu astfel de reprezentări ajung şi în estul Europei, inclusiv în mediul Lavrei Pecherska din Kyiv, care folosea surse vizuale germane pentru atelierul său de litografie. Pictorii, gravorii şi desenatorii ucraineni din a doua jumătate a secolului al XVII-lea preiau acest motiv, îl instrumetalizează ca alegorie a Bisericii Ortodoxe asediate şi îl exportă în spaţiile învecinate, în Valahia şi Rusia. Motivul pătrunde în paralel, tot la jumătatea secolului al XVII-lea, şi în lumea grecească, pe canale catolice. Mediul grecesc al Muntelui Athos, prin Nicodim Haghioritul, îl va include ca ilustraţie a Pidalionului (culegere de canoane), la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

The Manufactory of Old French Psalters.

Author(s): Chapel Alessia,Vladimir Agrigoroaei / Language(s): English Issue: 7/2023

Pentru a înțelege mai bine relațiile intertextuale dintre psaltirile franceze medievale, întoarcerea la o sursă fundamentală precum Psaltirea de la Oxford (manuscrisul Oxford, Biblioteca Bodleiană, Douce 320) este esențială. Astfel, unul dintre scopurile acestui articol este cel de a pune bazele unui studiu al modificărilor de natură textuală reprezentate de numeroase ștersături care reflectă procesul de redactare și spun povestea acestui manuscris. Deoarece studiul este de amploare, a fost necesară segmentarea lui în mai multe publicații. În această primă etapă, după o introducere care analizează relațiile manuscrisului Douce 320 cu alte manuscrise din familia sa (de exemplu, Londra, British Library, Arundel MS 230), autorii discută ștersăturile legate de fluctuația vocalelor și diftongilor în ortografia anumitor cuvinte. Analiza tratamentului dentalelor finale ocupă apoi secțiuni referitoare la anumite forme verbale ale modurilor indicativ, conjunctiv și participiu. Acestea sunt completate de studii privind ștergerea unui -e- interconsonantic în formele de viitor și oscilarea între -r- și dublu -rr- în formele de viitor ale verbului estre. În cele ce urmează, ștersăturile și/sau corecturile legate de dentale permit de asemenea să fie abordată problema declinării, nu numai în cazul participiilor, ci și a mai multor substantive și adjective. Cercetarea se concentrează apoi pe studii de caz: ștergerea unui –n final în enfer(n), iur(n) și car(n); ezitările scribului legate de ortografia conjuncției car; înlocuirea frecventă a lui q cu c în cuvântul quer/cuer; ezitarea între folosirea conjuncției mais sau a conjuncției acertes; precum și multiplele opțiuni de a traduce sufixul latin –tio. O paranteză deschisă cu privire la anumite adăugiri și/sau corecturi sugerează posibilitatea ca manuscrisul Douce 320 să nu fie o traducere autografă a Psaltirii St. Albans (păstrată la Hildesheim, Dombibliothek, St. Godehard 1). Scribul ar fi folosit mai degrabă o sursă latină cu o glosă vernaculară interliniară. Această deducție pare să fie confirmată și de utilizarea unei liniuțe de unire, pe care copistul o folosește pentru a compensa erori probabile de transcriere. Ipoteza aceasta este susținută mai ales de cercetarea asupra câtorva „ștersături lungi”. Ele par a privi unități de transcriere a căror modificare este legată de structura și interconectarea textuală cu o sursă care prezintă atât un text latin, cât și o glosă interliniară. În încheierea acestei părți, după ce au prezentat, spre comparație, exemple preluate din Psaltirea Winchester și Psaltirea Arundel, autorii propun reconstituirea unui segment de text care ar putea fi mai aproape de sursa manuscrisului Douce 320. Articolul se încheie cu o comparație cu precedentele în limba engleză veche și cu o transcriere a fragmentelor de la Maidstone, Centrul și Biblioteca de Istorie Kent, Fa/Z1 (fragmentul Faversham i). Continuarea cercetării este prevăzută pentru următorul număr al revistei Museikon.

The Evolution of the Alba Iulia Jewish Community Reflected in Funerary Art: A Proposed Model for Researching Jewish Cemeteries.

Author(s): Daniel Dumitran,Sidonia Petronela Olea,Stoian Claudiu / Language(s): English Issue: 7/2023

Cimitirele evreiești sunt o prețioasă sursă de informație despre evoluția comunităților cărora acestea le-au aparținut, despre orientarea lor rituală, raportată la curentele iudaismului tradițional ori ale celui modern, și despre interferențele dintre evrei și creștini, mai ales atunci când investigația vizează arta funerară și structura epitafurilor. Exemplul cimitirului evreiesc din Alba Iulia se încadrează în cea de-a doua categorie, fiind vorba despre o comunitate cu o tradiție remarcabilă, fapt ce a și influențat adeziunea ei la orientarea ortodoxă, dar care a receptat în timp influențe de tip reformator, care au determinat atitudini mult mai deschise față de noile idei. Tocmai de aceea, perspectiva istorică din prima parte a studiului, care se bazează pe cele mai importante surse documentare identificate (planuri ale cimitirului și un registru vechi al înmormântărilor redactat în mai multe etape de comunitate), include exemplificări ale tendințelor de evoluție a comunității și de modificare a structurii epitafurilor ori a tipului monumentelor funerare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În schimb, analiza epigrafică și cea artistică, stilistică și tipologică din celelalte două părți ale articolului, pentru a fi convingătoare, sunt mai strict circumscrise, făcând referire la o selecție a pietrelor funerare datând din secolul al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Diferența tipologică și stilistică între cele din secolul al XVIII-lea, pentru care pot fi sesizate similarități cu pietre tombale din alte cimitire europene inventariate, și cel puțin unele dintre cele secolul al XIX-lea este evidentă. Forme baroce clare caracterizează unele dintre monumentele edificate spre mijlocul secolului al XIX-lea, iar cele neogotice pe cele de mai târziu, de la sfârșitul aceluiași secol, ceea ce probează serioase întârzieri în receptarea lor. Conținutul inscripțiilor s-a modificat și el în cea de-a doua perioadă, reflectând o mai mare sensibilitate în cazul epitafurilor dedicate defuncților copii, acestea fiind susținute și de delicatețea simbolurilor care însoțesc textul. Obiectivul articolului a fost cel de a evidenția, prin intermediul analizelor epigrafice și stilistice, măsura în care orientarea rituală a comunității a fost cea ortodoxă. Răspunsul la această întrebare este afirmativ, dacă avem în vedere perioada istorică de circa două secole și jumătate scursă de la constituirea comunității și până spre finele secolului al XIX-lea. Dar în ultimele decenii ale acestui secol au început să apară elemente care anunțau o diversificare a orientărilor, probată de profilul monumentelor funerare amplasate în această perioadă în sectorul istoric al cimitirului și al celor din celelalte sectoare ale sale.

Oliver Jens Schmitt, Biserica de stat sau biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române (Bucharest: Humanitas, 2023), 457p.

Author(s): SZABÓ Csaba,Dragoş Ursu / Language(s): English Issue: 7/2023

Tout ce qui existe à une signification, il reste seulement à la déchiffrer. La Professeure Cătălina Velculescu et ses livres-testament.

Author(s): Lazăr Laura / Language(s): French Issue: 8/2024

Les grands professeurs restent toujours parmi nous. Leur esprit et leur mémoire continuent de nourrir ceux de leurs disciples ; leurs livres prolongent des dialogues alimentés pendant toute une vie. Madame Cătălina Velculescu a été l'un de ces professeurs qui ont marqué plusieurs générations d’étudiants, non seulement par le professionnalisme de son enseignement, mais aussi par son modèle humain. Sa générosité, son dévouement envers ses disciples et sa recherche, sa capacité à fédérer les gens et les idées, sa foi en l’homme, la vie et la parole écrite s’alignent aux valeurs transmises par les textes de la culture roumaine ancienne – culture sur laquelle Cătălina Velculescu s’est penchée durant toute sa carrière et à laquelle sont consacrés ses derniers livres-testament.