We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
La sfârşitul anului trecut, valorile juridice ale lumii au vibrat la vestea trecerii la cele veşnice a prof. dr. Luzius Wildhaber, personalitate marcantă a justiţiei europene consacrată apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, un mare prieten al României, cu o contribuţie remarcabilă la perfecţionarea justiţiei din ţara noastră. S-a născut la 18 ianuarie 1937 în oraşul Basel, ca fiu al folcloristului Robert Wildhaber şi al Gertrudei Mathilda. A studiat dreptul la Basel, Paris, Heidelberg, Londra şi Yale. A fost doctor în drept, Basel, 1961; licenţiat al Facultăţii de Drept din Yale, 1965; doctor în ştiinţe juridice, Yale, 1968; Doctor honoris causa. În perioada 1971-1977 a fost profesor la Universitatea din Freiburg. A fost apoi, din anul 1977 şi până în anul 1998, profesor de drept internaţional, constituţional, administrativ şi de drept constituţional comparat la Universitatea din Basel. Între anii 1992-1994, Wildhaber a fost rectorul Universităţii din Basel. În calitate de coordonator-şef, a condus lucrările Comisiei pentru revizuirea completă a Constituţiei federale elveţiene între anii 1974-1978. A fost preşedintele Societăţii Elveţiene de Drept internaţional între anii 1979-1991. A fost judecător al Curţii Constituţionale a Principatului Liechtenstein între 1975-1988, iar între 1989-1994 judecător la Tribunalul Administrativ al Băncii Interamericane de Dezvoltare. Din anul 1991 îşi începe activitatea de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În 1998, odată cu permanentizarea activităţii de instanţă a CEDO, potrivit Protocolului nr. 11, a fost ales ca primul preşedinte al Curţii, ulterior fiind reales pentru alte două mandate (ultimul a fost incomplet, dată fiind vârsta de 70 de ani, împliniţi în ianuarie 2007, când a ieşit la pensie).
More...
Scriu aceste triste cuvinte într-o noapte, cu inima în alt loc. A răsărit luna, ca o tăcută și ușoară corabie de argint, și mi se pare că, sub razele sale înghețate, navele fără port alunecă întruna, ducând pe puntea lor întreaga realitate și fantasmagorie a lumii. Îmi vine brusc în minte o strofă dintr-o poezie de-a lui Emil Molcuț: „Hoinăream așa/Razna pe sub lună/Toată jalea ta/Se cernea nebună”. Plecarea lui, neverosimilă, m-a marcat profund. Am simțit, în acest răstimp, tot mai des, cum ceva din mine se pierde pe celălalt mal al timpului și pleacă în căutarea a ceva greu de definit. Revin însă rapid și-mi aduc aminte de întrebarea lui Gabriel Garcia Márquez – „Și dacă pe partea cealaltă nu există mal?”.
More...
Martie este luna în care natura înflorește. Dă ultimele bătălii cu iarna, își scoate la iveală ghioceii și toporașii, pe post de săbii, stolurile de păsări călătoare pe care le înarmează cu surle și trâmbițe și pune, încet, dar sigur, stăpânire pe pământ. Am început metaforic pentru că ne aflăm în situația de a scrie un cuvânt de despărțire de dragul nostru Profesor Emil Molcuț, în paginile Revistei de Drept Public, pe care a înnobilat-o de atâtea ori cu studiile Domniei sale. Și cum altfel puteam scrie despre un lord al dreptului, al culturii și al poeziei? Despre un om prin trăirile căruia picura poezie, sensibilitate și revoltă, o sete de cultură cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Mulți dintre cei care citiți aceste rânduri știți că Profesorul Molcuț scrisese peste 3.000 de poezii, dar nu a publicat niciuna. „Lasă-mă, Domne, în pace cu publicarea, tu nu înțelegi că poezia este o stare de spirit?”, îmi replica, atunci când încercam să-l conving că este timpul să facă pasul acesta. Și stările de spirit nu se publică, Domnule Profesor? Materializate în literatură, în filosofie, în știință chiar? Profesorul Molcuț a considerat că nu și a luat cu Domnia sa minunile de poezii cu care ne desfăta sufletul la întâlnirile noastre, care vor rămâne de-a pururi nestemate în cutia de amintiri a destinului nostru. Și pe care acum le va citi la cenaclul din ceruri, unde vor fi prezenți și Profesorii Avram Filipaș, Antonie Iorgovan, Viorel Mihai Ciobanu, Profesoara Sanda Ghimpu, care îi va răsfăța cu niște cafeluțe aromate, și toată ceata de dascăli ai Facultății de Drept care s-a mutat în văzduhuri.
More...
Nu l-am cunoscut pe Profesorul Emil Molcuț. Am fost colegi de liceu la Timișoara, colegi de an la Facultatea de Drept a Universității din București și colegi de cameră la căminele studențești prin care ne-au purtat vremurile anilor 1957-1961. Ne-a legat o lungă prietenie, întreruptă în timp și în spațiu, dar niciodată terminată. Vreau să spun că în septembrie 1961, după examenul de diplomă, el a rămas în București, asistent universitar, iar eu am plecat în căutarea unui loc de temeinică așezare, la Pitești și la Curtea de Argeș, la Drăgășani și la Râmnicu Vâlcea, traseu imprevizibil și incredibil, cu stație finală în aceeași Capitală în care se afla prietenul meu. Eu îmi începusem cariera într-un rol de jurisconsult fără chemare și aveam să o termin ca magistrat cu prea multă vocație, el a urcat în acest timp și până la capăt treptele minunatului edificiu al facultății noastre și scara celei mai frumoase îndeletniciri de pe pământ – aceea de profesor menit să deschidă lumina cărților de legi mai multor generații de studenți.
More...
A devenit un truism faptul că despre cei mai mulți dintre viitorii profesori, cu care aveam șansa de a ne întâlni la cursuri ori seminare, dar, în mod inevitabil, și la examene, am aflat foarte multe detalii anterior începerii anului universitar, iar uneori chiar înainte de a fi studenți ai Facultății de Drept a Universității din București. Când trebuie să începem să învățăm, dar, mai ales, cum și cât este necesar să învățăm pentru a promova și, dacă era posibil, să obținem o notă cât mai mare cu putință? Au fost tot atâtea întrebări la care răspunsurile veneau în cascadă. Despre profesorii noștri deosebiți, titani ai dreptului din România, dar îndrăznesc să spun, fără a greși, și nu numai, am aflat foarte multe lucruri frumoase. Începând de la cultura fără margini, în domeniul științelor juridice, de la omenia acestora, acuratețea sufletească, căldura și prietenia pe care, în mod necondiționat, ni le ofereau, și până la demnitatea ori corectitudinea cu care ne tratau – dar, de ce să nu recunoaștem – aflam și despre rigoarea, seriozitatea, exigența și lipsa de îngăduință atunci când era vorba despre știința de carte.
More...
După examenul de admitere la Facultatea de Drept, susținut în dimineața zilei de 7 noiembrie 1967 – după 0-0 cu Anglia, campioană mondială, în după-amiaza precedentă –, am intrat în atmosfera facultății, introdus fiind de către un coleg de lot național de juniori.
More...
Sfârșitul anului 2021 ne-a smuls din cercul nostru, și așa rarefiat, pe prietenul de o viață, profesorul Ioan Muraru, membru titular al Academiei de Științe Juridice, președinte al secției de drept constituțional, doctor honoris causa al mai multor universități. Ioan Muraru a venit în București din Bucovina istorică, adică din comuna Dolhești, județul Suceava. Tatăl, plecat la război, este grav rănit. Familia a fost nevoită să se refugieze în județul Argeș (Golești), fugind din fața prăpădului. Reîntors acasă, face școala în comună, iar liceul la Fălticeni (Liceul „N. Gane”), coleg de generație cu poetul de la Mălini, Nicolae Labiș. Întâlnirea noastră a avut loc în anul 1956. L-am remarcat pentru curajul său în acele timpuri, când în facultate se desfășurau, în Aula Magna, ședințe, prelucrări pline de amenințări, care îi priveau atât pe profesori, cât și, în mod special, pe studenți. Fiind eu în anul I și el în anul II, m-a impresionat modul în care s-a ridicat și a luat apărarea unui coleg (Popescu Emil cred că-l chema). Mai târziu, la cămin, am comentat cu câțiva colegi gestul frumos al colegului Muraru. Prietenia noastră s-a consolidat în mulți ani la catedră. Șaizeci de ani au trecut parcă într-o clipă.
More...
Ioan Rus s-a născut la data de 11 octombrie 1938, în localitatea Condor, județul Cluj. A urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj-Napoca, pe care le-a absolvit în anul 1964.
More...
Krátce před svými dvaadevadesátými narozeninami, 10. března 2023, nás navždy opustila legenda české etnologie a sociální antropologie Mirjam Moravcová. Dožít se tak vysokého věku je přitom krásné, dožít se jej v plné duševní svěžesti a s přiměřeným zvládáním tělesných neduhů je báječné, avšak smět až do konce svých dní i v akademické sféře dělat, co člověka těší, to je vpravdě úžasné. Silné osobnosti nadto blaží, řídí-li svůj život samy a mohou-li ovládat své okolí, třebaže jen nemnohým to vydrží na celý život. „Paní doktorka“, jak jsme ji všichni znali, byla právě takovou osobností a vydržela s tím až do samého konce – lepší projev naplnění, zdaru a osobního uspokojení sotva pohledat!
More...
Krátce před svými dvaadevadesátými narozeninami, 10. března 2023, nás navždy opustila legenda české etnologie a sociální antropologie Mirjam Moravcová. Dožít se tak vysokého věku je přitom krásné, dožít se jej v plné duševní svěžesti a s přiměřeným zvládáním tělesných neduhů je báječné, avšak smět až do konce svých dní i v akademické sféře dělat, co člověka těší, to je vpravdě úžasné. Silné osobnosti nadto blaží, řídí-li svůj život samy a mohou-li ovládat své okolí, třebaže jen nemnohým to vydrží na celý život. „Paní doktorka“, jak jsme ji všichni znali, byla právě takovou osobností a vydržela s tím až do samého konce – lepší projev naplnění, zdaru a osobního uspokojení sotva pohledat!
More...
The renowned philologist Nikita Tolstoi promoted revolutionary ideas not only in Russian but also in the worldwide Slavonic studies. He, together with Svetlana Tolstaia, established the Moscow school of ethnolinguistics, the methodology of which is becoming increasingly topical, covering novel themes, and the number of researchers working in this field in different countries grows year by year. The 100th birth anniversary of the academician instigated his disciples to review their mentor’s work in order to evaluate his scientific contribution from the perspective of modernity and to analyse the evolution of his ideas.
More...
Professor Rifa’at Ali Abou-El-Haj, a distinguished scholar of Ottoman studies, passed away on March 13, 2022. Obituaries written by scholars including Blumi, Kopuz, Gutman and Tezcan in various academic journals attest to the profound impact of his scholarly contributions, which have been recognized as seminal texts in the field of Ottoman and Middle Eastern studies during the post-1990 era. May he rest in peace. As much as his written works, he left a fine mark in Ottoman historiography with his effect on professional and student circle.
More...
