Despărțirea de magistru. Drum lin în eternitate, Domnule Profesor!
Parting with the master. Smooth road to eternity, Professor!

Summary/Abstract: Martie este luna în care natura înflorește. Dă ultimele bătălii cu iarna, își scoate la iveală ghioceii și toporașii, pe post de săbii, stolurile de păsări călătoare pe care le înarmează cu surle și trâmbițe și pune, încet, dar sigur, stăpânire pe pământ. Am început metaforic pentru că ne aflăm în situația de a scrie un cuvânt de despărțire de dragul nostru Profesor Emil Molcuț, în paginile Revistei de Drept Public, pe care a înnobilat-o de atâtea ori cu studiile Domniei sale. Și cum altfel puteam scrie despre un lord al dreptului, al culturii și al poeziei? Despre un om prin trăirile căruia picura poezie, sensibilitate și revoltă, o sete de cultură cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Mulți dintre cei care citiți aceste rânduri știți că Profesorul Molcuț scrisese peste 3.000 de poezii, dar nu a publicat niciuna. „Lasă-mă, Domne, în pace cu publicarea, tu nu înțelegi că poezia este o stare de spirit?”, îmi replica, atunci când încercam să-l conving că este timpul să facă pasul acesta. Și stările de spirit nu se publică, Domnule Profesor? Materializate în literatură, în filosofie, în știință chiar? Profesorul Molcuț a considerat că nu și a luat cu Domnia sa minunile de poezii cu care ne desfăta sufletul la întâlnirile noastre, care vor rămâne de-a pururi nestemate în cutia de amintiri a destinului nostru. Și pe care acum le va citi la cenaclul din ceruri, unde vor fi prezenți și Profesorii Avram Filipaș, Antonie Iorgovan, Viorel Mihai Ciobanu, Profesoara Sanda Ghimpu, care îi va răsfăța cu niște cafeluțe aromate, și toată ceata de dascăli ai Facultății de Drept care s-a mutat în văzduhuri.

• Details
• Contents