Author(s): Georgiana Truţă,Oana Pocan,Cristiana Keresztes,Alexandru Timis,Alexandra Băcanu,Alina Frâncu,Cristian PASCARIU,Andreea Bogdan,Anca Doczi,Robert Cohen / Language(s): Romanian
Issue: 1/2008
Sibiu, august 2007... capitala culturală
europeană. Cele două piaţete ale
orasului s-au transformat într-o grădină
fermecată, în care străini din toate colţurile
Europei s-au strâns să-si împărtăsească
arta. Undeva se juca teatru...
ceva mai departe se cânta, alături puteai
întâlni pictori sau sculptori, printre ei
mestesugari si luptători medievali. Eu
m-am retras cu un grup de tineri într-o
tabără, dincolo de marginile orasului.
Ne feream de forfota orasului si de
„ispitele” lui. Ne aflam acolo pentru
a studia teatrul interactiv si social,
dar aveam nevoie de un loc numai
al nostru, care să funcţioneze ca un
laborator. Împărţeam tabăra si cu alţi
artisti. Dimineaţa la ora opt se dădea
trezirea, la nouă îmi mobilizam trupa
spre marea grădină a taberei pentru încălzirea
fizică si psihofizică. Respiraţiile,
ritmurile, exerciţiile noastre atrăgeau
atenţia tuturor celor prezenţi în tabără,
dar nu se apropia nimeni de noi. Eram
priviţi ca un grup misterios, bănuit
de practici păgâne. În scurt timp, însă,
ni s-au alăturat câţiva muzicieni din
Franţa, Anglia si Germania. Vroiau să
facă si ei antrenamentul fizic de
dimineaţă. Într-una din zile, în timpul
antrenamentului, i-am rugat să închidă
ochii si să identifice toate sunetele din
jurul lor. (Spaţiul era mai mult decât
potrivit pentru un astfel de exerciţiu:
eram adunaţi în grădină, cu iarba
fosnindu-ne sub picioarele goale, si
undeva mai departe se tăiau lemne, se
sculpta în lemn sau în piatră, copiii din
împrejurimi veniseră la atelierul de
pictură si vocile lor umpleau în chip
miraculos spatiul, iar de la bucătărie
auzeai din când în când comenzile bucătarului
neamţ.) Apoi am cerut participanţilor
să uite pentru moment de
sunete si să identifice mirosurile. Aerul
extrem de curat permitea identificarea
si diferenţierea unui număr bogat de
mirosuri. Următorul pas a fost să atribuie
fiecărui miros – un gust, fiecărui
gust – un sunet, fiecărui sunet – o
culoare. Le-am cerut apoi să închidă acest
amalgam de senzaţii într-un balon colorat
pe care să îl plimbe prin propriul
organism, si cu ajutorul acestui balon
să se privească pe ei însisi din interior
spre exterior. Vocea mea îi purta prin
urechi, creier, nas, gât, plămâni, inimă,
intestine... Ajunsi în stomac, le-am cerut
să spargă balonul, să împrăstie în tot
organismul sunetele, mirosurile, gusturile
si să păstreze, ca si culoare de bază,
culoarea balonului. Când au deschis
ochii, le-am cerut tuturor să „ghicească”
culoarea celuilalt. În mare majoritate au
identificat culorile celorlalţi, dar un caz
a fost extrem de special, pentru că,
aproape în cor, grupul a strigat spre un
tânăr: verde. Era un muzician din Anglia.
Îl ascultasem cu o seară în urmă si-mi
atrăsese atenţia pentru că fiecare acord
de chitară era urmat de un gest aproape
„teatral”. Fata lui juca emoţii, juca sunete,
juca atingerea corzilor. Era absolut
fascinant: un om făcea un spectacol inedit,
fără să stie asta
More...