I fattori di successo o insuccesso di una mediazione

Author(s): Isidoro Barbagallo / Language(s): Italian Issue: 2/2024

The mediator's personal skills are of fundamental importance in the success or, conversely, failure of a mediation, whatever the approach adopted. The ability of lawyers and parties to know how to negotiate also plays a significant role. Illustrated here is a practical case in which the mediator disapplied, due to lack of personal ability, some important practical principles of mediation technique, without thus managing to identify the concrete interests that could have led the parties to conciliation. During the subsequent court proceedings, some parties managed to find a solution, with the help of their lawyers. The mediator must be capable of eliciting the resolution of the conflict not in the classic win-lose judicial scheme, but in a "win-win" logic, thus generating an appreciable level of final satisfaction in all parties, in the realization of their concrete interests and specific.

Restorative Justice and the Promise of Human Rights Reflections on the Experience of the Winter School “Transforming 21st Century Conflicts”: Exploring the Intersections

Author(s): Hacer Eda Isik / Language(s): English Issue: 1/2023

Restorative justice is a procedure that seeks to heal the harm caused by crime or conflict by including the parties involved in determining a resolution that fulfills their needs while also addressing the underlying causes of the harm. It contends that restorative justice is consistent with human rights concepts by recognizing every person’s intrinsic dignity and worth, as well as the right to justice and equality. There’s also a possibility of restorative justice to address human rights breaches in various circumstances, including conflict and post-conflict settings, as well as gender-based violence. Last but not least it is important to emphasize the need for a more comprehensive and integrated approach to conflict resolution that prioritizes human rights and ensures that all stakeholders participate meaningfully.

Przegląd orzecznictwa sądowego z zakresu prawa ubezpieczeń gospodarczych

Author(s): Jacek Reps / Language(s): Polish Issue: 108/2021

Fundusz prewencyjny w działalności ubezpieczeniowej

Author(s): Beata Mrozowska-Bartkiewicz,Katarzyna Kędziora / Language(s): Polish Issue: 106/2021

The article presents specific features of the prevention fund, discusses both an accounting anda tax approach to the treatment of expenditure on prevention, as well as examines the importanceof marketing activities in insurance prevention and indicates various similarities and differences.The activities financed from the prevention fund can also play an important role in shaping theprice of a product, thereby influencing the overall technical result. A certain preventive actionincluded in the product price may become a part of an insurance offer. A possible marketingaspect of using the prevention fund is only an indirect consequence of expenditure from the fund,incurred by the insurance company in accordance with its statutory purpose. In addition to that,the authors discuss the possibility of transferring the fund’s resources to policyholders so that theycan meet preventive objectives in the light of Article 18 (1) of the Insurance and ReinsuranceActivity Act, according to which in the case of insurance for someone else’s account, thepolicyholder receives neither remuneration nor other benefits in connection with offeringinsurance protection nor activities related to the performance of an insurance contract.Prevention activities are targeted at insurers’ customers directly or indirectly and may be of a moreuniversal nature, with their beneficiaries being other members of society (e.g. the purchase of a firetruck may bring a benefit to other insured in the future). A specified action financed from theprevention fund may cover only the customers of an insurer in question (e.g. subsidizing preventiveexaminations of its customers) provided that the basic principles are met and the participationin it does not depend on the conclusion of a contract with the insurer. Therefore, as long as theprevention fund is used in a manner serving directly the purpose of reducing the risk of occurrenceof random events as well as their consequences, it ought to be assumed that the benefit obtained bya specified group of customers should not be qualified as a marketing activity.

Odpowiedzialność podmiotu korzystającego ze środowiska – narzędzia mitygacji finansowych konsekwencji odpowiedzialności za szkodę w środowisku za pomocą ubezpieczeń

Author(s): Renata Orzechowska / Language(s): Polish Issue: 105/2020

This article focuses on environmental liability insurance of entities using environment againstdamage caused as a result of their activity. An insurance contract may be the most optimal form ofsecuring claims related to an imminent threat of environmental damage. As a rule, entrepreneurshave freedom in choosing the scope of insurance and in deciding whether to conclude an insuran-ce contract or not. However, for certain types of activity, operators are required by the legislator tohave financial protection covering possible environmental damage. Moreover, the article discus-ses the basic principles of environmental liability and the possibility of insuring this liability, inclu-ding the cases of statutory obligation to be financially protected. Finally, it evaluates the effects ofintroducing compulsory environmental insurance.

Contestație decizie de invaliditate privind recalculare pensie de invaliditate. Lipsă dovadă calitate asistent personal al reclamantei. Lipsă calitate procesuală activă. Inadmisibilitatea formulării apelului de către persoana bolnavă

Author(s): Author Not Specified / Language(s): Romanian Issue: 4/2024

Acțiunea cu care a fost sesizată instanța a fost formulată de reclamantă în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii ... Din conținutul acțiunii rezultă că ... a formulat acțiunea în nume propriu. Aceasta a menționat că este mama bolnavului ... și asistent personal al acestuia, încadrat în grad de handicap permanent. În conținutul acțiunii se contestă două decizii privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și alte drepturi prevăzute de legi speciale. Acțiunea a fost formulată de un specialist în domeniul dreptului, respectiv de un avocat, motiv pentru care nu se poate considera că din cauza lipsei de cunoștințe juridice reclamanta nu a înțeles cum se formulează o acțiune. De asemenea, răspunsul la întâmpinare/completarea acțiunii este formulat de reclamantă, ca mamă a bolnavului încadrat cu gradul I de invaliditate și însoțitor al bolnavului. Prin încheierea din 12.12.2023 s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei având în vedere că cererile sunt formulate în nume propriu. Instanța a întrebat dacă cererile sunt formulate în considerarea calității de reprezentant legal sau convențional al bolnavului. Avocatul, reprezentantul convențional al reclamantei, a solicitat respingerea excepției invocate, având în vedere că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în calitate de mamă și de însoțitor. Prin urmare, instanța a pus în discuția părților excepția de fond ce privește o neregularitate a acțiunii. Considerentele hotărârii primei instanțe explică în detaliu consecințele calității de reclamant, subiect activ al raportului juridic litigios dedus judecății, precum și calitățile de asistent personal al unei persoane bolnave sau de însoțitor al unei persoane ce suferă de o boală psihică și care este încadrată în grad de invaliditate. Aceste două calități, aceea de asistent personal și aceea de însoțitor, nu oferă calitatea de reprezentant legal sau convențional al persoanei bolnave ce suferă de o boală psihică. Dacă reclamanta ar fi intenționat să introducă acțiunea în numele persoanei bolnave, deci în calitate de reprezentant al acestei persoane, ar fi indicat această persoană ca reclamant, mai ales în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost formulată de avocat. Este avut în vedere răspunsul reclamantei care a înțeles să menționeze prin avocat că formulează acțiunea în calitate de însoțitor și de mamă a bolnavului. Considerentele expuse în hotărâre sunt corecte, sunt explicate în raport cu dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv art.36 Cod procedură civilă, art. 80 Cod procedură civilă și art.194 Cod procedură civilă. Persoana invalidă nu a avut nicio calitate la instanța de fond, iar acesta a declarat apel, prin urmare apelul declarat de acesta este inadmisibil. Cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil și încălcarea principiului contradictorialității, drepturi garantate de art.6 Cod procedură civilă și art.6 din CEDO, se reține că reclamanta a beneficiat de asistență juridică prin reprezentant convențional, iar instanța nu poate asigura servicii juridice în considerarea situației de fapt specială din prezenta cauză, decât în limita prevăzută de lege pentru exercitarea rolului activ. Instanța nu poate schimba reclamantul din cererea de chemare în judecată, chiar dacă reclamanta nu a formulat pretenții proprii. Chiar dacă actele de procedură au fost îndeplinite pe numele lui ..., cadrul procesual este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Admitere ordonanță președințială. Suspendarea deciziei privind schimbarea locului muncii. Lipsa unui act adițional la contractul individual de muncă

Author(s): Author Not Specified / Language(s): Romanian Issue: 4/2024

Dislocarea reclamantului de la ultimul loc de muncă printr-un act care neavând la bază un acord etalat formal, ar putea genera suspiciunea unui abuz, este aptă să încline în favoarea reclamantului balanța aparenței, prin comparație cu situația în care se află angajatorul dacă nu ar beneficia imediat de experiența și pregătirea profesională a acestuia într-un alt loc de muncă, dar tot din structura societății. Cât privește vremelnicia, aceasta este prin ipoteză asigurată de dispunerea suspendării deciziei până la data tranșării raportului cu acest obiect în procesul de fond, pe rolul Tribunalului. Iar neprejudecarea fondului este de la sine înțeleasă, căci ordonanța președințială vizează doar efectele temporare ale deciziei contestate, pe care le suspendă până la pronunțarea sentinței, fără a se pronunța în niciun fel asupra valabilității/nelegalității acesteia și făcând cu adevărat, doar un examen sumar al condițiilor de admisibilitate, pentru a stabili aparența dreptului în legătură cu condițiile formale ale legii, și modul și sensul în care acționează efectele deciziei, pentru a stabili posibilitatea de păgubire printr-o decizie care deși nu satisface numaidecât aparența de drept, ar fi pusă în executare imediat.

Litigiu privind funcționarii publici. Prescrierea dreptului la acțiune pentru cererile având ca obiect reintegrare și despăgubiri, formulată după anularea dispoziției de eliberare din funcția publică

Author(s): Author Not Specified / Language(s): Romanian Issue: 4/2024

Dispozițiile Codului administrativ în materia reglementării raporturilor de serviciu privind activitatea funcționarilor publici se completează, în măsura în care nu sunt incompatibile, cu prevederile Codului muncii, în acest sens în privința datei încetării raportului de serviciu în situația în care nu s-a solicitat reintegrarea fiind aplicabile prevederile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: „(3) În cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.” În literatura de specialitate se reține ca efectele nulității deciziei de eliberare din funcția publică sunt guvernate de trei principii generale de drept: principiul retroactivității efectelor nulității; principiul repunerii părților în situația anterioară și principiul anulării actului subsecvent. Deoarece până la anularea dispoziției de eliberare din funcție, încetarea raportului de serviciu este opozabilă părților și terților interesați, pentru rațiuni juridice și practice, nu se poate considera, după anularea dispoziției, ca acesta a fost în ființă anterior anulării sub toate aspectele sale.

Sancțiunea disciplinară a avertismentului. Contestare sancțiune disciplinară motivat de faptul că decizia nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările

Author(s): Author Not Specified / Language(s): Romanian Issue: 4/2024

Decizia contestată conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 252 din Codul Muncii, inclusiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în cursul cercetării disciplinare. Practic angajatorul consemnează că a luat act de aceste apărări, dar ele sunt neîntemeiate. (în perioada iunie – septembrie 2022, din cele 10 somații și 10 notificări pe lună, aceasta a întocmit doar 2 somații și 6 notificări pe luna septembrie, ceea ce reprezintă un număr de somații și notificări multe prea redus prin raportare la prevederile Deciziei nr. 446/20.12.2021). Chiar dacă societatea nu a răspuns fiecărui argument invocat de salariată, nu se poate reține neîndeplinirea condițiilor privind forma pe care trebuie să o aibă o decizie de sancționare disciplinară. Pe fondul cauzei, Curtea consideră, ca și instanța de fond, că emiterea unui nr. de 10 somații și 10 notificări pe lună, respectiv un singur act pe zi, care constă în completarea cu anumite date a unui formular deja întocmit, nu reprezintă o sarcină imposibil de executat, chiar dacă angajații mai au și alte atribuții stabilite prin fișa postului. Potrivit art. 40 din Codul Muncii - (1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea și funcționarea unității; b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii; c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor; d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; e) să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern; f) să stabilească obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora. Dacă angajatorul a stabilit ca obiectiv prioritar completarea acestor somații și notificări, cu scopul bunei administrări a cimitirelor existente, în sensul identificării titularilor dreptului de concesiune care nu își îndeplinesc obligațiile legale, în vederea eliberării de locuri de înhumare, salariata avea obligația executării Deciziei nr. 446/2021 prin organizarea timpului de lucru astfel încât să fie îndeplinite sarcinile prioritare. Umplerea timpului de lucru cu activități pe care angajatorul nu i le-a cerut salariatului nu poate duce la concluzia că acesta este extrem de ocupat și nu mai are timpul necesar îndeplinirii sarcinilor cerute în mod expres. Îndrumarea colegilor noi veniți nu este o atribuție prevăzută în fișa postului reclamantei, iar aceasta nu poate să invoce deficitul de personal, pentru că din 6 salariați 4 sunt noi. Este atribuția șefului direct, respectiv a administratorului de cimitir, să se asigure că aceștia își îndeplinesc sarcinile din fișa postului. Faptul că documentele sunt vechi, vremea nu este favorabilă, iar ceilalți colegi sunt noi, nu sunt argumente întemeiate pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Reclamanta are obligația să eficientizeze activitatea și să își organizeze timpul de lucru astfel încât să își îndeplinească toate atribuțiile aferente postului pe care îl ocupă. Ca urmare, nu se poate reține lipsa de vinovăție a reclamantei pentru neîndeplinirea sarcinilor trasate de angajator, aplicarea sancțiunii, cea mai mică prevăzută de lege, fiind atât legală, cât și temeinică.

Suspendarea de drept a raportului de serviciu al unui funcționar public, în conformitate cu prevederile art. 513 litera l) coroborat cu art. 465 litera h) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Author(s): Author Not Specified / Language(s): Romanian Issue: 4/2024

În conformitate cu prevederile art. 513 alin. (1) lit. l) și art. 465 lit. h) din Codul administrativ, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept în situația în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 465 lit. h) C.adm., și anume infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție sau de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice. În cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau de fals, cum este în situația de față, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept, prin urmare, angajatorul doar ia act de această situație, constatând suspendarea de drept a raportului de serviciu, instanța neavând posibilitatea de a aprecia asupra oportunității suspendării de drept a raportului de serviciu, putând doar verifica condițiile de legalitate, și anume dacă se verifică în cauză situația legală care determină suspendarea de drept a raportului de serviciu, în speță, fiind incidentă situația prevăzută de art. 513 alin. (1) lit. l) și art. 465 lit. h) din Codul administrativ, și anume trimiterea în judecată a reclamantului pentru infracțiuni dintre cele menționate la art. 465 lit. h) din Codul administrativ. Susținerea recurentului-reclamant că acest caz de suspendare nu ar fi incident în situația sa întrucât în dosarul nr. […]/3/2022 nu s-a dispus începerea judecății, cauza aflându-se în etapa camerei preliminare nu prezintă relevanță din perspectiva cerințelor legale prevăzute de 513 alin. (1) lit. l) și art. 465 lit. h) din Codul administrativ, întrucât, pentru a interveni suspendarea de drept a raportului de serviciu, este suficientă trimiterea în judecată pentru infracțiuni dintre cele enumerate la art. 465 lit. h) C.adm. or, trimiterea în judecată se realizează prin emiterea rechizitoriului, ce constituie actul de sesizare a instanței.

Optymalizacja czasu ochrony ubezpieczeniowej (just on time insurance) – aspekty prawne wykorzystywania technologii informatycznej w ubezpieczeniach

Author(s): Marcin Orlicki / Language(s): Polish Issue: 104/2020

Modern information technologies enable easy communication of information on activities performed by the policyholder/insured person and on the occurrence of certain events related to the subject of insurance or the risk parameters. It facilitates the creation of insurance products in which the duration of insurance cover is shaped dynamically based on the customer’s declaration of intent or by reading parameters using the IT equipment. Such formation of the insurance coverage period is permitted under Polish law (with the exception of some compulsory insurances) – without affecting rights and interests of customers receiving insurance services,

Obowiązki (powinności) prewencyjne w świetle prawa prywatnego i publicznego scilicet spei permultum sed rei paulum

Author(s): Dariusz Fuchs / Language(s): Polish Issue: 103/2020

The article aims at discussing preventive obligations incumbent on the insurer and other entities of the insurance relationship, in particular on the policyholder. The analysis takes into account comparative legal aspects, and therefore refers to the Principles of European Insurance Contract Law (PEICL). The author emphasizes the evolution of the provision of Article 826 of the Civil Code, which has changed his views on the scope of the preventive obligation under insurance contract. He points out the possible differences of interpretation as to the scope of the prevention as well as the issue of the insurer's reimbursement of costs due to its implementation by the policyholder. What is more, the relationship between public and private law standards has been presented, with a particular focus on Article 826 of the Civil Code. Finally, de lege ferenda conclusions have been presented.

Odpowiedzialność cywilna wynikająca z ruchu urządzeń transportu osobistego i jej ubezpieczenie

Author(s): Marcin Orlicki / Language(s): Polish Issue: 101/2019

The aim of the article is to describe the principles of liability of autonomous and dependent possessors as well as of users of personal transportation devices for damage caused by their movement. The liability of holders of such devices is independent of their fault and is based on the principle of risk. However, in the event of a collision between two such transporters or a personal transportation device with a car or a motorcycle, the liability shall be based on the principle of guilt. The liability of the user of a personal transportation device is also fault-based. Owners of personal transportation devices are not subject to the motor third-party liability insurance. As long as these devices are not legally required to be registered, there is no effective mechanism to control the fulfilment of the third-party liability insurance obligation. It is therefore not possible to introduce compulsory liability insurance. However, it is necessary and important to popularize and strengthen the insurance coverage under liability insurance in private life, including liability for damage resulting from the usage of personal transportation devices.

Cywilnoprawne konsekwencje niedostosowania przez dystrybutora produktu ubezpieczeniowego do wymagań i potrzeb klienta

Author(s): Bartosz Kucharski / Language(s): Polish Issue: 100/2019

Failure to adjust an insurance product by the distributor to the client's requirements and needs may, in certain cases, lead to the invalidity of the insurance contract clauses or may be remedied by interpreting the provisions of the insurance contract in favor of the client. However, the primary form of client protection will usually be the distributor's liability for damages. This liability, as a rule, is contractual liability based on the presumption of fault. It arises from the brokerage agreement in the case of brokers, while for other distributors, it is derived from the provisions of the Insurance Distribution Act. For dependent agents, insurance companies are liable under strict liability rules. As a rule, the client may demand full compensation in accordance with the difference theory. However, in many cases, the distributor's liability will be limited to the amount of the overpaid premium.

Ustawowy obowiązek oceny potrzeb i wymagań klienta w ubezpieczeniach odpowiedzialności cywilnej

Author(s): Małgorzata Serwach / Language(s): Polish Issue: 99/2019

The article aims at considering the general rules for the assessment of customer needs and requirements as well as presenting the reasons for the introduction of this obligation and showing the differences between the above-mentioned legal concepts. Furthermore, the author examines the necessity to recognize the customer needs and requirements in the civil liability insurance. She emphasizes that, due to the nature of the civil liability insurance, it is a fundamental need of the liability insurance customer to conclude an insurance contract with the insurance cover as comprehensive as possible. In contrast to other types of insurance, in the case of which the claims settlement or the amount of compensation are also important, in liability insurance customers want to obtain a guarantee that in the event of an injury to a third party they will not be obliged to compensate it personally. This obligation will be ‘taken over’ by the insurer, with whom the liability insurance contract has been signed. It is the policyholder (the insured) and not the injured who is the liability insurance customer, whose needs and requirements are analyzed.

Bariery prawne rozwoju cyfrowych kanałów dystrybucji w działalności zakładów ubezpieczeń w Polsce

Author(s): Piotr Wrzesiński / Language(s): Polish Issue: 99/2019

The use of modern technologies in business is primarily aimed at simplifying business processes,reducing the costs of business operations as well as improving the quality of services offered toclients. It is also a response to the changing preferences of customers who are increasingly usingdigital solutions. Technological solutions may in particular be used in the insurance distributionprocess, which in recent years has become much more demanding, due a number of provisions re-gulating the distribution of insurance contracts were introduced. These changes are mainly aimedat ensuring that client makes conscious decisions regarding the conclusion of the contract, due tobroad information requirements as well as matching the insurance to the client’s needs. The useof mobile applications, Big Data, artificial intelligence or blockchain technology may allow for sim-plification, acceleration and reduction of costs in the process of distribution of insurance con-tracts. The article is an attempt to indicate the main possibilities of using technological solutions,both in relation to the requirements for insurance distributors and in relation to the technologiesthat can be used. Selected barriers were also discussed, which in the author’s opinion significantlylimit the possibility of development of digital insurance distribution channels.

Wzorzec roli społecznej świadka w postępowaniu cywilnym jako element socjalizacji dzieci i młodzieży z perspektywy prawnika procesualisty

Author(s): Kinga Flaga-Gieruszyńska,Małgorzata Nermend / Language(s): Polish Issue: 2/2023

Autorki przedstawiają wzorzec świadka w postępowaniu cywilnym jako jednej z ról społecznych, które powinny zostać wykształcone w toku procesu socjalizacji dzieci i młodzieży. W toku edukacji w rodzinie i w szkole dokonuje się socjalizacja młodego człowieka, który nabywa umiejętności odgrywania ról społecznych w relacji z innymi osobami (małżeństwo, rodzicielstwo, bycie członkiem określonej społeczności rówieśniczej, etc.), a także w relacji z organami państwa (w tym organami wymiaru sprawiedliwości). Jedną z takich ról, z którą zmierzy się większość obywateli z uwagi na powszechność społecznych stosunków o charakterze cywilnoprawnych jest rola świadka w postępowaniu cywilnym. W opracowaniu wskazano zasadnicze elementy, które pozwalają na uznanie, że rola ta jest przez daną osobę wypełniana prawidłowo. Jednocześnie prowadząc rozważania w oparciu o zasadniczy obowiązek obywatelski, wyrażony w Konstytucji, jakim jest przestrzeganie przepisów prawa, wskazano, które z aspektów statusu świadka powinny być szczególnie akcentowane w toku socjalizacji młodego pokolenia. W tym zakresie wskazano przede wszystkim obowiązek stawienia się w sądzie, obowiązek złożenia przyrzeczenia oraz obowiązek składania zeznań.

Proč jsou omezená věcná práva omezená? K teoriím o povaze věcných práv a k jejich pojmenování

Author(s): Matěj Czinege / Language(s): Czech Issue: 1/2025

Limited property rights are a group of rights whose nature is not agreed upon in legal theory and doctrine. On the basis of a doctrinal comparative analysis, three conceivable concepts are identifiable, which are treated inconsistently in the legal literature and, moreover, are combined into incoherent and illogical units that cannot stand up to close scrutiny. The present article identifies the ideal types of these theories, showing by example what their implications are. In addition to these three theories, it simultaneously crystallizes another conception, based on one of these theories, which responds to the shortcomings of the aforementioned theories. This last conception considers limited property rights as independent institutes, which are not derived from ownership but which stand independently alongside it.

VISOKOKONFLIKTNI RAZVODI BRAKA I ZAŠTITA PRAVA DJECE U BOSNI I HERCEGOVINI: PRAVNI I INSTITUCIONALNI IZAZOVI

Author(s): Sanela Šadić,Amina Hajrović / Language(s): Bosnian Issue: 1/2025

High-conflict divorces are an encreasing social issue in Bosnia and Herzegovina, characterized by complex dynamics and serious consequences for children and families. This paper provides a theoretical understanding of divorce, particularly in situations where no consensus is reached regarding child custody. It analyzes the legal framework governing high-conflict divorces, including international standards and domestic legislation, as well as institutional challenges in protecting children’s rights. By reviewing literature from social work, law, social psychology, pedagogy, and related fields, and analyzing reports from relevant institutions addressing high-conflict marriages, key issues such as child manipulation, child support claims, maintaining parent-child contact, and international child abductions are identified. Findings indicate that, despite the existence of a legal framework, the implementation of laws often encounters obstacles, further complicating support for children in high-conflict divorces.

Utrata przedmiotu leasingu z jednoczesną zapłatą ekwiwalentu a sprzeniewierzenie (art. 284 § 2 k.k.)

Author(s): Rafał Adamus / Language(s): Polish Issue: 2/2024

This study is devoted to the issue of the crime of embezzlement in a situation where a leased item is lost. The analysis of the provision on criminal liability cannot disregard the essence of the civil leasing contract. This applies to a situation in which the value of the purchase of the leased item is settled under a contract with one user. Well, in the event of loss of the leased item for reasons other than those attributable to the financing party, the leasing contract expires and the user is obliged to pay all remaining leasing installments. The loss of the leased item then prevents the financing party from settling the benefits that he could have achieved by selling the leased item and leasing it to a new lease. In some situations, the insurance company may refuse to pay compensation, and therefore it will not be included in the beneficiary’s liability. If, as a consequence of the loss of the leased item, the user fulfills his obligation and pays the financing party the equivalent of all installments remaining until the end of the contract, despite the loss of the leased object, the economic interest of the financing party is not affected. It should be noted that the user has the prospect of acquiring ownership of the leased item, and the financing party is never interested in the physical possession of the item, but in receiving the equivalent for this item and earnings in connection with financing its purchase. According to the presented view, there is no criminal liability for embezzlement.