We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
Review of: Lutz Vogel - "Die Grafschaft Glatz. Neue Studien zu Geschichte und Literatur. Hrsg. von Jan Pacholski und Matthias Weber. (Schlesische Grenzgänger, Bd. 9.) Leipziger Universitätsverlag. Leipzig 2018. 234 S. ISBN 978-3-96023-173-8. (€ 32,–.)
More...
Cercetarea comemorărilor lui 1 Decembrie în Clujul postrevoluționar este realizată pe două paliere: unul etnologic, folosind metoda anchetei participative, și un al doilea istoric, constând în analiza discursului presei și a celui istoriografic. Cu alte cuvinte, într-o primă parte studiul trece în revistă modul cum după 1989 a fost comemorat 1 Decembrie la Cluj-Napoca, face un istoric al evoluției sărbătorilor comemorative, iar într-o parte secundă se reconstituie destinul semnificației Unirii în perioada 1948-1989. În intervalul 1948-1968 nu există comemorări oficiale ale evenimentelor din 1918, iar discursul istoriografic recuperează timid după 1960 o semnificație națională a evenimentelor de la 1 Decembrie. Comemorarea explodează fastuos în 1968 cu ocazia semicentenarului și va căpăta tot mai multă importanță, direct proporțional cu poziția tot mai independentă a regimului Ceaușescu față de URSS. Comemorarea este un eveniment simbolic direct subordonat discursului politic. Dar și discursul istoriografic este supus celui politic; anul 1968 reprezintă și relansarea temei Marii Uniri în istoriografia română, temă care de acum și până în 1989 are un destin asigurat. De fapt, destinul postrevoluționar al lui 1 Decembrie nu poate fi nici măcar imaginat în absența recuperării sale în ultimele trei decenii ale perioadei comuniste. Din acest punct de vedere avem de-a face cu o continuitate.
More...
The study highlights the main moments attesting the Romanians’ struggle for national emancipation in the northwest of the country, Satu Mare and surroundings, by mentioning those historical documents that attest to this struggle, starting with the revolutionary year 1848, continuing with the efforts to establish in 1859 the first Romanian language school in the city and then the Astra Division, the Memorandum movement on the Satu Mare fields, the protest against adherence to the Episcopate of Hajdúdorog, the participation of the Romanian delegates on 1 December 1918 in Alba Iulia and the bloody events that followed in the coming months in this corner of the country.
More...
Instaurarea regimului comunist în România a consacrat nu doar schimbări de natură politică, economică sau socială, ci și o rescriere - specifică ideologiei totalitare - a istoriei și tradițiilor românești. Episodul de istorie contemporană aflat în atenția noastră este legat de un moment aparent de nediscutat în istoriografia românească, acela al declarării și proclamării oficiale a „Zilei Independenței” statului român. Am încercat să explicăm contextul în care consacrata dată a celebrării independenței de stat, 10 mai, simbolic legată de instituția monarhiei, a fost schimbată cu o zi mai devreme, în 9 mai, pentru a repoziționa simbolistica zilei naționale, implicit pentru a modifica elementele structurale ale istoriei naționale în sensul de a o metamorfoza în conformitate cu exigențele ideologiei comuniste. Nu doar distrugerea vestigiilor trecutului se afla în atenția noilor autorități, ci și construcția unei noi culturi politice, socialiste, în care instituțiile și valorile istorice, consacrate, trebuiau reconfigurate și prezentate de așa natură încât să susțină nevoile noului regim politic. Un atare proces s-a și petrecut în primele zile ale lunii mai a anului 1948, atunci când în urma unei ample campanii de presă, a unor manifestări publice organizate ceremonial de către Partidul Muncitoresc Român, dar și prin intermediul unui decret al Consiliului de Miniștri, adoptat la 8 mai 1948, ziua celebrării independenței de stat a devenit cea de 9 mai.
More...
The article is devoted to the scientific heritage of Jan Kvačala (1862-1934) on the history of religion. Kvačala’s professional activities cover several fields of knowledge, but he was mainly a historian. He is known for his research on the lives of such personalities as Jan Amos Comenius and Jan Hus. In 1885 Jan Kvačala received his doctorate in philosophy from his dissertation on Jan Amos Comenius. Kvačala began his lecturing and research activities in 1886 as a doctor of philosophy at the University of Leipzig. Since 1893, he has been a Doctor of Theology at the University of Vienna. In 1893, he began to teach at the University of Dorpat (Tartu). Up to 1918 he taught such disciplines as the history of the church, dogmatics, symbolism, philosophy and led a historical seminar. In the same year, he held the post of Dean of the Faculty of Theology and headed the transfer of the Faculty from Tartu to Voronezh, where the University was evacuated due to the events of the First World War. After working until 1920, he returned to Slovakia. There he became a professor at Bratislava High School of Theology. After the end of the contract, Jan Rodomil Kvačala moved to Vienna, where he died on June 9, 1934. Jan Kvačala’s research during his work at the University of Tartu was aimed, on the one hand, at studying the ideas of Jan Hus in the context of religious processes from the 13th-14th centuries, and on the other hand, at the importance of his contribution for national history.
More...
A cincea mineriadă, din 1999, este cel mai vizibil rodul narcisismului şi grandomaniei liderului sindical Miron Cozma, care o instrumentează pentru a-şi camufla statutul de infractor cu mai multe procese pe rol, dar şi pentru a-şi consolida o viitoare poziție politică. Perspectiva Puterii şi aceea a Opoziției, însă, diferă față de mineriadele anterioare. În 1999, Puterea aparținea fostei Opoziții (din timpul mineriadelor anterioare), adică alianței CDR, USD şi UDMR, iar Opoziția era reprezentată de fosta Putere, adică de PDSR, secondată de PUNR şi PRM. Perspectiva Puterii va fi redată de ziarul România liberă. În ce priveşte perspectiva Opoziției în 1999, aceasta va fi înfățişată prin săptămînalul România Mare, oficiosul extremistului partid cu acelaşi nume, condus de Corneliu Vadim Tudor. Cum implicarea politică a acestuia a fost dovedită în mineriada din ianuarie 1999, Miron Cozma fiind “aghiotantul” său, România Mare a incitat direct minerii la revoltă, pentru a profita în cazul în care ar fi izbutit râvnita lovitură de stat. Ion Iliescu şi PDSR, deşi au susținut moral şi ideologic mineriada din 1999, se vor feri, totuşi, de o implicare vizibilă în răzmerița minerilor şi, la limită, chiar de alianța cu PRM.Autoarea reface prin analiza presei două perspective jurnalistice asupra unui fenomen de istorie contemporană care a adus violența primitivă în trecutul foarte recent a unei Românii, derutate, traumatizate, reamintind din nou, dacă mai era cazul, de excepția românească, aflată într-o gravă dificultate de a găsi rețete non-violente în tranziția de la comunism la o societate deschisă, democratică. Analizând cele două perspective radical opuse, studiul oferă o viziune complexă asupra unui fenomen controversat din istoria recentă a României, oferind eşantioane convingătoare despre curentele de opinie şi despre confuzia valorilor dintr-o societate încă nevindecată de traumele totalitarismului comunist şi fracturile etice şi axiologice existente în ceea ce putem numi, o Românie profundă. În acelaşi timp sunt analizate mecanismele manipulării propagandistice ale mineriadei, în scopul obținerii unui profit politic sau în scopul exonerării de grave responsabilități a liderilor.
More...
This volume contains the edited texts of the papers presented at the conference "Sălaj (Szilágy) Region and the Wesselényi Family in the 14–17th centuries" held between 7 and 8 September 2012 in Cluj (Kolozsvár). The essays deal with the estate system and the political and economic history of the medieval Sălaj (Szilágy) region (Middle Solnoc/Szolnok and Crasna/Kraszna counties), as well as with the history of the Wesselényi family archives and the early modern history of the Wesselényi family.
More...
The author adds to the study written by Gábor Sztancs published in the previous issue of the review, that the historical self-representation of Sáros County at the beginning of the 20th century is incomplete because it does not take into account the Additives to the History of Zemplén County journal. The author fills this gap.
More...
Modern type schools of Ahiska Turks, which are a unique people with their rich culture, have an important historical background. It is an important research subject to reveal the entire landscape of the education life of the Turks in Georgia. This article can be described as one of the first experiences, first steps in this direction. In this article, prepared within the framework of the scientific research project carried out at Ardahan University, the activity aspects of the schools of Ahiska Turks before the exile of 1944 are illuminated in the Meskhet-Cavakheti region in the south-west of Georgia. Firstly, the materials of Turkish newspapers published in the region between 1930 and 1944 were considered. We have personally reviewed these newspapers in the F and P archive funds of the National Library of the Georgian Parliament. In the research process, historical-pedagogy analysis method was applied.
More...
Alexandru Borza a fost unul dintre cei mai entuziaşti universitari clujeni, fiind un pasionat cercetător în domeniul plantelor de grădină. Acesta a creat şi dezvoltat la Cluj o impresionantă Grădină Botanică, cu un inventar botanic naţional şi internaţional. Nu numai în calitate de profesor universitar, ci și în cea de patriot român, acesta a făcut loc în cercetările sale studiului stării culturale a românilor. Pentru Al. Borza, inclusiv grădinile săteşti au exprimat caracterul şi tradiţiile locuitorilor. Pentru a aprecia „graiul florilor”, susţinea botanistul clujean, poporul trebuie să aibă un suflet special, o sensibilitate aparte. În privinţa plantelor ţărănimea românească a agreat în special plantele comestibile, de leac şi cele cu puteri magice. Nu au lipsit nici florile şi plantele ornamentale, dar ele au fost cultivate, mai ales de locuitorii mai înstăriţi. Cunoaşterea grădinilor ţărăneşti, susţinea Borza, trebuie considerată o istorie culturală, care exprimă obiceiurile, gusturile şi sensibilităţile poporului nostru. Grădinile au reprezentat o moştenire veche, la care fiecare veac, fiecare generaţie în parte a mai adăugat ceva, în funcţie de propria sensibilitate.
More...
Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920) se încadrează în galeria marilor personalități de factură enciclopedică ale culturii noastre naționale, numărând, înainte de el, pe Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, iar după el, pe Nicolae Iorga ori George Călinescu. Personalitatea intelectuală a lui A.D. Xenopol reprezintă o sinteză rafinată între istoricul profesionist și gânditorul preocupat de fundamentele științei, adânc implicat în problematica istoriei, filozofiei istoriei, sociologiei și pedagogiei. Preocupat de o documentare solidă, Xenopol a fost însuflețit și de un puternic sentiment patriotic, care l-a animat încă de pe băncile școlii și care l-a determinat să utilizeze cunoștințele acumulate în timpul studiilor pentru întocmirea unei istorii a românilor. „Teoria istoriei” s-a dorit, din perspectiva lui Xenopol, o știință de graniță între istorie și filosofia istoriei, o teorie înțeleasă ca logică și metodologie a istoriei, având drept scop să confere acesteia un statut de știință. Xenopol al gândit teoria istoriei după mai multe decenii de reflexii, de experimentări, de experiență dobândită în domeniul problemelor de metodă. Teoria seriilor istorice a istoricului ieșean a avut un larg ecou publicistic. Spirit enciclopedic, lucid, vizionar, Alexandru D. Xenopol s-a dedicat căutării argumentelor compatibilității românilor cu modernitatea socială, politică, economică și culturală. Concepția economică a lui Alexandru D. Xenopol rămâne un reper științific și moral în istoria gândirii economice românești și universale. După părerea sa, emanciparea economică, socială, politică și culturală nu se putea realiza decât prin educație.
More...
Solia Satelor a fost o gazetă de factură poporală, scrisă pentru țărani, apărută la Cluj timp de doi ani, între 1 ianuarie 1912 și 22 decembrie 1913. Pe întreaga durată a apariției sale, „Solia Satelor” a manifestat o poziție critică față de evenimentele economico-sociale, politice sau culturale, ziarul situându-se pe poziții naționale ferme, apărând interesele legitime ale poporului român din Transilvania. Întreaga activitate desfășurată de Alexandru Lupeanu la „Solia Satelor”, pusă în slujba idealului national, era menită să mențină mereu trează conștiința neamului, spiritul românesc activ, să păstreze vie flacăra culturii, a limbii, care să permită conservarea și dezvoltarea ființei naționale. Aceasta, în condițiile unei aspre politici de deznaționalizare, de persecuții și procese politice, de violări flagrante ale libertăților publice, de amestec direct în viața culturală, școlară, bisericească a autorităților dualiste.
More...
În timpul studiilor de la Budapesta, la Facultatea de Litere și Filosofie (1911-1914), Alexandru Lupeanu a fost membru și apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior“ pentru studenții români din Budapesta. Prin caracterul său dinamic, Lupeanu a reușit să promoveze Societatea și să o transforme într-un punct de atracție veritabilă pentru studenții români din Budapesta, Date statistice arată, pentru anul 1914, un record de 153 de membri obișnuiți, înregistrare menținută, pentru mai mult de 50 de ani, la Societatea Academică „Petru Maior“. Societatea „Petru Maior“ a fost considerată un templu al culturii românești în străinătate, cu principiile de bază privind promovarea literaturii române și istoriei naționale. Alexandru Lupeanu recurge adesea la fondul financiar al Societății în scopul de a promova cărți valoroase, ziare și reviste de origine română. Acest lucru a fost posibil prin menținerea unei relații strânse cu Academia Română din București. Liderul Comitetului Societății Academice „Petru Maior“ a avut, de asemenea, un rol important în mișcarea sportivă a acelei epoci prin asistarea la constituirea Clubului Sportiv „Petru Maior“. În acest mod, bazele primului club studențesc sportiv românesc au fost în cele din urmă plasate. Alexandru Lupeanu a avut un rol foarte important în această mișcare, așa cum a supravegheat dezvoltarea noului club. Studenții de la „Petru Maior“ au reușit unele realizări remarcabile în competiții sportive de la Dej, Orăștie, Năsăud, concursuri care au fost considerate adevărate Jocuri Olimpice pentru toți românii.
More...
Realizată în mare pe baza fondului documentar existent la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, această schiță monografică prezintă informații prețioase legate de viața și activitatea patriotului blăjan Alexandru Lupeanu-Melin. Cunoscut și apreciat de contemporani îndeosebi prin rodnica-i activitate scriitoricească și didactică, Alexandru Lupeanu s-a remarcat cu pregnanță și ca un subtil gazetar, un îndrăzneț luptător cu condeiul și fapta pentru cauza națiunii române, a împlinirii dezideratelor sale sociale și naționale, ocupând un loc bine definit în publicistica militantă românească. Născut în localitatea Fărău, județul Alba în anul 1887, Lupeanu urmează școala primară în satul Ciuci, iar studiile gimnaziale și liceale le termină în Blaj, oraș de care va fi legat pentru totdeauna, slujindu-l cu un rar devotament până la sfârșitul vieții. După terminarea liceului, Alexandru Lupeanu se înscrie la Seminariul teologic din Blaj, apoi urmează Facultatea de litere și filozofie din Budapesta pe care o continuă ulterior în Cluj. Alexandru Lupeanu debutează în domeniul literar prin proză, scrierile sale fiind publicate în „Revista politică și literară” din Blaj și în „Răvașul” din Cluj. În continuare ajunge să colaboreze la peste 20 de ziare și reviste românești din Ardeal și din întreaga țară, iar în cele din urmă ajungând director al gazetei „Unirea poporului” din Blaj între anii 1919-1937. Alexandru Lupeanu scrie aproximativ 32 de cărți care cuprind schițe, povestiri, poezii și teatru. Din 1922 el este ales membru al Societății scriitorilor români. Îmbinând în personalitatea sa virtuțile educatorului devotat școlii, timp de 20 de ani ca dascăl la școala civilă de fete din Blaj, ale ziaristului intransigent și atașat poporului său, ale luptătorului național și social, Lupeanu a semănat încredere în viitorul neamului românesc la a cărui prosperitate economică și culturală și-a adus o contribuție valoroasă.
More...
Alexandru Lupeanu Melin a avut o contribuție importantă la creșterea autorității Astrei, una dintre cele mai importante asociații culturale din România. A avut funcții importante în Astra, fiind declarat membru pe toată durata vieții și făcând parte din Comitetul Central. A condus timp de șapte ani o secție locală a Astrei aflată la Blaj. A întreprins mai multe acțiuni prin care urmărea creșterea nivelului cultural al românilor transilvăneni, fiind considerat pe bună dreptate unul dintre cei mai importanți mentori culturali ai strămoșilor români. Alexandru Lupeanu Melin a contribuit la alfabetizarea și culturalizarea maselor, în special a tinerilor, prin diferite acțiuni. În acest sens, el propune o serie de proceduri prin care se putea realiza trezirea literaturii populare în mediul rural, știind că în Transilvania, populația românească trăia în condiții de ignoranță totală datorită politicii instituite de regimul austro- ungar. O altă preocupare constantă a lui Lupeanu în Astra a fost aceea de a cultiva limba română, el însuși fiind un scriitor foarte talentat. Numele lui este strâns legat de publicarea a peste treizeci de volume de proză românească. Lupeanu a fost, de asemenea, principalul organizator al marilor festivități jubiliare ale Astrei la sărbătorirea a 75 de ani de la înființare. Festivalul a avut loc la Blaj, între 9 și 12 septembrie 1936. Aceste festivități au fost considerate de conducerea centrală a Astrei ca un triumf total al românilor și cel mai important eveniment organizat vreodată la Blaj. De asemenea, datorită lui Lupeanu se înființează două școli superioare în mediul rural, una pentru tineri, deschisă la 25 aprilie 1934, iar alta pentru fete, deschisă pe data de 14 mai 1936. Scopul acestor școli a fost acela de a fi principalii catalizatori culturali ai regiunii Târnava Mică și ai populației țărănești.
More...
Review of: Reval/Tallinn. Eine kommentierte Auswahlbibliographie und Chronologie von der Stadtgründung bis zur Gegenwart (1219-2013). Hrsg. von Alfred Bischoff. (Edition Bibliographien zur Geschichte und Kultur Europas, Bd. 4.) OEZ Berlin-Verl. Berlin 2014. 592 S., Ill. ISBN 978-3-942437-04-2. (€ 69,90.). Reviewed by Andreas Fülberth.
More...
Adalékok a dualizmuskori Késmárk etnikai történetéhez
This study examines the ethnic changes of Késmárk (Kežmarok, Käsmark) during the Period of Dualism. In the course of my research, I tried to map the operation and contemporary situation of the town in a complex way. The extremely voluminous source material did not allow me to present Késmárk from all aspects, therefore the present study details only about the nationalization of the space under Dualism, the local historical society, local schools, and the state of community norms. The study also includes a career of an intellectual, his professional adaptation—assimilation. The limited amount of personal resources is intended to present the adaptation of perhaps a typical Zipser German intellectual to the prevailing circumstances and conditions at all times.
More...
The main source for this article is a population census carried out in Przemyśl in 1918, previously unused in any scientific research. Using a survey method, it encompassed single households; only some of the material exists to this day, a larger part stored in the Sanok Archive, and a smaller in the National Archive in Przemyśl. The census combined the elements of the earlier “State of Souls” (status animarum) in relation to households and the more modern type of Austrian survey to which new categories were added; its original form enables new methods for analyzing the local population of that area. The circumstances in which the census was carried out are unknown; we can assume that it was conducted by the local magistrate, due to food shortages and mass migration of the population (including the military) to the city. The surviving 1,163 cards enable us to pinpoint personal data from the respondents, such as sex, age, religion and nationality, place of birth and address, and in some cases social status and profession.
More...