Deportările romilor din Pitești în Transnistria (1942)
The Deportation of Roma from Pitești to Transnistria (1942)

Summary/Abstract: Articolul își propune să înțeleagă cum s‑a ajuns ca un orășel precum Piteștiul să deporteze, în septembrie 1942, peste o mie de romi (cel mai mare număr de romi deportați dintr‑o singură localitate). Pentru aceasta, este necesar să nu ne limităm strict la ce s‑a întâmplat în perioada deportărilor, ci să analizăm istoricul comunității rome din Pitești pentru o perioadă mai lungă. Riscul de a se ajunge la deportări era mai mare acolo unde existau tensiuni mai vechi și presiuni pentru rezolvarea acestora atât din partea populației civile, cât și din partea autorităților locale precum primăria sau poliția. De asemenea, dacă, din varii motive, acestor probleme nu li se găsiseră remedii adecvate în timp de pace, treptat se va acumula o presiune care va exploda în noul context al politicii regimului Antonescu față de romi. Practic, pentru a‑și rezolva propriile probleme cu romii, autoritățile locale profită de criteriile foarte vagi pentru clasificarea așa‑zișilor „țigani‑problemă“, forțându‑le limitele. Apare astfel un spațiu de manevră foarte mare pentru polițiști și jandarmi în a stabili cine sunt cei periculoși și deportabili, chiar și fără ca aceștia să se fi făcut vinovați de vreo infracțiune. Piteștiul se distinge de celelalte localități prin marele număr de romi deportați. La aceasta au contribuit: 1) ponderea însemnată a romilor în ansamblul populației; 2) concentrarea romilor în anumite zone ale orașului, situate relativ central; 3) existența unor tensiuni mai vechi față de romi; 4) relația specială a lui Ion Antonescu cu Piteștiul.

• Details
• Contents