Limba Liturghierelor greco-catolice blăjene (1807-1931). Studiu istoric şi lexico-etimologic
The language of the Greek-Catholic Liturgicons of Blaj. A historical and a lexicological and etimological study

Summary/Abstract: Cărtile liturgice au cunoscut în epoca modernă o largă răspândire, putând fi identificate pe un palier larg, atât în centrele urbane si de cultură, cât si în cele mai mărginase asezări rurale. Cărtile rituale sunt, asadar, un mijloc de transmitere si receptare de către popor a limbii într-un secol ce se doreste a fi definitoriu pentru formarea limbii române. Cu toate acestea, problema pe care limba cărŃilor bisericesti editate în secolul al XIX-lea si începutul secolului XX o ridică este vag abordată, mai ales sub aspect gramatical. În studiul de fată ne vom concentra atenŃia asupra studiului comparativ al celor patru editii succesive ale Liturghierului greco-catolic, tipărit în tipografia Seminarului din Blaj, respectiv acelea din 1807, 1870, 1905 si 1931. Alegerea făcută este motivată de faptul că, dintre toate textele pe care cărŃile rituale le conŃin, textul liturghiei este cel mai frecvent în practica religioasă. Asta datorită faptului că participarea la Liturghie, duminica si în sărbători, era o practică uzuală a poporului, indiferent de statutul social. Vom încerca să evidenŃiem, printr-un studiul direct pe textele Liturghierelor, modificările la nivelul limbii bisericesti care au survenit curentelor lingvistice ale vremii: latinismul (etimologismul) – avându-l ca reprezentant de marcă pe Timotei Cipariu si fonetismul impus, mai târziu, de Academia Română prin Titu Maiorescu. Studiul se axează doar pe aspecte istorice si lexical-etimologice. Aceasta delimitare este motivată de faptul că, în contextul disputelor dintre cele două curente, ceea ce interesează, în mod excepŃional, sunt tocmai aceste aspecte. La lingua dei Liturgicon greco-cattolici di Blaj (1807-1931). Studio storico e lessicale-etimologico. Nel lavoro presente ci siamo concentrato la nostra attenzione sullo studio comparativo delle quattro edizioni successive del Liturgicon greco-cattolico, editato nella tipografia del Seminario di Blaj, rispettivamente in 1807, 1870, 1905 e 1931. Lo studio si imposta soltanto sui aspetti storici e lessicali-etimologici. Questa delimitazione e motivata dal fatto che, nel contesto delle dispute tra i due correnti, quello che interessa, in modo eccezionale, sono precisamente questi aspetti. Il processo esenziale dello sviluppo della lingua rumena nel XIX secolo è la latinizzazione o la romanizzazione di qualche settore del lessico, in quale penetrano elementi stranieri, più esattamente, la sostituzione, nel linguaggio ecclesiale, di qualche elemento slave o di altra origine (tedesca o ungherese), con neologismi latini o romanici..

• Details
• Contents