Principiul abstracţiunii din dreptul privat german – rolul şi locul său în cadrul mecanismelor care guvernează transferul derivat al dreptului de prop
The principle of abstraction in the private german law – its role and place within the mechanisms governing the derived transfer of the property right

Summary/Abstract: Principiile generale în domeniul transferului derivat al dreptului de proprietate diferă semnificativ în codurile statelor europene. Pe plan european, problematica transferului dreptului de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare poate fi analizată pe trei niveluri, fiecare dintre acestea având două principii antagoniste corespunzătoare. Primul nivel este reprezentat de antagonismul dintre Principiul consensului şi Principiul tradiţiei, pe cel de-al doilea nivel se confruntă Principiul unităţii şi Principiul separării, iar al treilea nivel opune Principiul cauzalităţii Principiului abstracţiunii. Atunci când a legiferat în privinţa transferului derivat al dreptului de proprietate, fiecare legiuitor naţional a ales o construcţie bazată pe o combinaţie între aceste principii. Principala sursă de inspiraţie a sistemelor europene în materie de transfer al dreptului de proprietate este dreptul roman. Din punct de vedere istoric, dreptul roman reprezintă rădăcina tuturor celor trei variante moderne cuprinse în principalele coduri civile continentale: varianta franceză, varianta germană şi varianta austriacă. Dreptul francez şi cel german au reprezentat variante diametral opuse, în timp ce dreptul austriac şi cel elveţian au optat pentru calea de mijloc. Principiul abstracţiunii este indisolubil legat de numele lui Friedrich Carl von Savigny, cel care i-a conferit bazele dogmatice, precum şi de ştiinţa pandectistă germană din ultima jumătate a secolului al 19-lea. Ulterior, teoria contractului real a fost introdusă în Codul Civil German începând cu anul 1900. Premisele legale efective privind transferul dreptului de proprietate se regăsesc în Codul Civil German (Das Bürgerliche Gesetzbuch – BGB), la articolul 929 pentru bunurile mobile şi la articolul 873 pentru proprietăţile imobile. În dreptul german, pe lângă contractul de vânzare-cumpărare, este necesar un al doilea contract pentru transferul dreptului de proprietate. Pentru bunurile mobile, acesta constă în acordul părţilor (Einigung) şi actul propriu-zis de predare (Übergabe), iar pentru proprietăţile imobile, constă în acordul părţilor (Auflassung) şi înregistrarea în cartea funciară (Eintragung). Documentul de obligare (das Verpflichtungsgeschäft) şi documentul real (das Verfügungsgeschäft) sunt două documente distincte şi separate în dreptul german. Principiul abstracţiunii este cel care reglementează raportul dintre aceste două contracte. În accepţiunea externă, acesta presupune că valabilitatea şi eficienţa documentului real (das Verfügungsgeschäft) sunt independente de valabilitatea şi eficienţa documentului de obligare (das Verpflichtungsgeschäft) pe care se bazează. În accepţiunea internă, principiul abstracţiunii dovedeşte că din punct de vedere al conţinutului său, contractul real în sine este abstract şi acauzal. Efectele principiului abstracţiunii între părţile contractante se materializează în faptul că vânzătorul, victima unui document de obligare nevalabil, nu p

• Details
• Contents