EMIL CIORAN MI-A FOST DE-AJUNS SĂ HULESC ŞI UNIVERSUL ŞI PE DUMNEZEU (fragment de interviu)
Emil Cioran – It was Enough for me to Blaspheme the Universe and God

Summary/Abstract: Maznev, scriitorul, spunea despre Dumneavoastră: „Timp de cincizeci de ani el a fost unul dintre primii, sau primul pe vremea aceea, care a atras atenţia asupra ravagiilor pe care le-au cauzat utopiile politice, aceste monstruoase narcoze.” Dumneavoastră, deci, aţi priceput imediat încotro duce comunismul? Da, a fost o adevărată catastrofă. E un sistem care sterilizează. Când omul devine nereligios din proprie voinţă, acesta este un om care s-a sterilizat singur, este latura cea mai antipatică, mereu însoţită de excesivul şi dezagreabilul orgoliu. Sunt inşi saturaţi de vidul interior. Spuneaţi în Istorie şi utopie: „Nu se va instaura în această lume paradisul cât timp oamenii vor fi marcaţi de păcat.” Ce este acest Păcat Originar? Păcatul Originar îl simţim în noi înşine, dar nu-l evidenţiem. Lucrul acesta are un sens adânc: este omul în conflict cu Dumnezeu. În dialogul anterior (...) V-am întrebat: Ce este Dumnezeu? Dumneavoastră mi-aţi răspuns că (El) este cel din urmă hotar până la care omul poate ajunge cu mintea sa. Da, este punctul maxim. Acesta dă un înţeles conţinutului, viaţa nu mai este o aventură, ea este ceva mai mult şi mai bun deatâta. Acesta este, deci, conţinutul. Totul în viaţă depinde de faptul dacă experienţa noastră are miez sau nu, dacă este doar ceva intelectual, ea nu are valoare (aşa este, de pildă, intelectualul francez). Noi suntem, deci, acest conţinut şi totul depinde de acest conţinut interior, şi nu de inteligenţă, de această latură briliantă. Totul depinde de faptul dacă acest lucru are substanţă sau nu, pentru că inteligenţa ca atare nu înseamnă nimic. Trebuie să existe această consistenţă internă, iar ceea ce este ideea pură, este nimicul pur, nimicnicia. Pentru că noi suntem acel inhalt (germ. „conţinut”).

• Details
• Contents