La théologie johannique des signes
Theology johnnian of the signs

Summary/Abstract: Teologia ioaneică a semnelor. Autorul observă că evanghelistul Ioan, spre deosebire de sinoptici, nu foloseşte decât rareori cuvântul minune (grec. dyanmis), preferând în general cuvântul semn (grec. semeion). Studiul de faţă încearcă să răspundă întrebării dacă folosirea singulară a acestui termen nu ascunde şi o înţelegere diferită a funcţiei propriu-zise a semnului în Evanghelia a patra. Teza teologului francez este că semnul ioaneic, deşi ar trebui să fie un suport al credinţei în Hristos (“Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede!” Ioan 4, 48), are de fapt un efect mult mai complex: el sporeşte credinţa în cei ce cred deja, însă în cei ce nu cred nu numai că rămâne fără efect, dar trezeşte chiar adversitate. Exemplul cel mai bun îl constituie învierea lui Lazăr (relatată doar de Ioan). Ea a trezit un val de admiraţie în mulţimea care a asistat, dar, pe de altă parte, în chiar seara acelei zile, sinedriştii hotărau la Ierusalim că El trebuie să moară.

• Details
• Contents