Cauzabilitate şi imputabilitate
Causality and Imputation

Summary/Abstract: Normele sociale ce prescriu omisiunea nu sunt norme categorice. Este de la sine înţeles că acţiunile pozitive nu pot fi prescrise necondiţionat deoarece o acţiune determinată poate fi realizată doar în condiţii determinate. Dar de asemenea omisiunile nu pot fi prescrise necondiţionat. Altfel ele ar putea fi respectate sau violate necondiţionat, ceea ce nu este cazul. Condiţia sub care omisiunea unui act este prescrisă într-o normă este suma tuturor circumstanţelor în care actul este posibil. În plus, în societatea empirică nu există prohibiţii care nu au excepţii. Chiar şi cele mai fundamentale norme, ca cele de a nu minţi, ucide, de a nu lua proprietatea unei persoane fără consimţământul acesteia, sunt valide doar cu restricţii importante. Există circumstanţe în care nu este interzis să minţi, să ucizi, să iei proprietatea unei persoane fără consimţământul acesteia. Aceasta arată că toate normele sociale, nu doar cele ce prescriu o omisiune, se referă la anumite comportamente sociale doar sub condiţii definite şi că orice normă stabileşte între două elemente o legătură ce poate fi descrisă prin următoarea afirmaţie: în anumite circumstanţe au loc anumite consecinţe. Aceasta este forma gramaticală a principiului imputabilităţii în „contrast” cu cel al cauzalităţii.

• Details
• Contents