Enigmele etnogenezei: alternativa „traianizării”
The Enigmas of Ethnogenesis: the Alternative of “Trajanization”

Summary/Abstract: Cartea recentă a profesorului Ioan Taloş (Universitatea din Cluj şi Universitatea din Köln), Împăratul Traian şi conştiinţa romanităţii românilor. Cultură orală şi scrisă din secolele XV-XX, publicată în 2021, reprezintă apogeul edificiului ştiinţific elaborat de savant în cei peste 60 de ani de activitate de cercetare în domeniul culturii (populare, orale înainte de toate). Lucrarea abordează subiectul fundamental al originii romane a poporului român şi al latinităţii limbii române. Oricât de ademenitoare ar părea, teza lui Taloş este dificil de acceptat în primă instanţă, deoarece pune accent pe memoria milenară a satului (subl.n.) şi a locuitorilor săi, care ar fi păstrat în profunzime memoria Împăratului Traian, cuceritorul Daciei, pe care a populat-o cu compatrioţi de ai săi, colonişti romani, din coabitarea acestora cu femeile dace rezultând poporul român. Este posibil ca „rezumatul” de faţă să nu reproducă teza lui Taloş cu fidelitate, este posibil ca aceasta să fie – de fapt, este cu siguranţă – mai subtilă în esenţa sa, mai ales că memoria milenară a poporului nu s-a materializat în povestiri istorice, ci în amintiri despre marile construcţii ale epocii lui Traian: „unele dintre tradiţiile orale privind construcţiile lui Traian ne obligă să le vedem originea în Antichitatea romană şi să acceptăm că au traversat Evul Mediu şi au răzbătut până în zilele noastre; alte tradiţii au fost create în timp, în jurul acestor construcţii sau, cu alte cuvinte, construcţiile au reprezentat punctul de plecare pentru creaţii literar-folclorice de-a lungul celor două milenii” (p. 23). În continuare, în aceeaşi linie demonstrativă: „Tradiţia orală (...) s-a format în mod natural, pe baza unor dovezi materiale existente: podul, drumul, valurile, fortăreaţa, sau poarta lui Traian...” (p. 24). „Traianizarea” (termenul pare să îi aparţină lui Taloş) vechilor daci şi conştiinţa viitorilor locuitori (românii) care sunt cu toţii „descendenţii lui Traian” (aici au intervenit probabil/cu siguranţă şi intelectualii din Ţările Române, şcoala, profesorii, în special în contextul pătrunderii lor în „eonul naţionalităţilor”), toate acestea constituie argumente solide care vin în sprijinul tezei privind mitizarea împăratului Traian. „Prin urmare – concluzionează cercetătorul – Împăratul Traian este prezent în conştiinţa fiecărui român; împăratul este curajos, îngăduitor şi blând; foarte rar îi sunt atribuite trăsături negative. El este cu adevărat strămoşul nostru”.

• Details
• Contents