TRADIŢIE ȘI REFERINŢÃ ÎN NEOROMÂNESC
TRADITION AND REFERENCE IN NEO-ROMANIAN

Summary/Abstract: Imaginea pe care așa numita „arhitecturã tradiţionalã” o oferã despre TRADIŢIE este aceea a unui moment. Acest mod de a surprinde tradiţia printr-o imagine punctualã pierde din vedere faptul cã tradiţia nu a încremenit în clipa zidirii respectivei referinţe. Cu toate acestea, atunci când se aduce în discuţie arhitectura tradiţionalã, panoplia de imagini este deja compusã și nimeni nu mai poate fi surprins: nu apar imagini noi, nu dispare niciuna din cele vechi - galeria este completã și închisã. Acest mod de raportare la tradiţie prezintã un nou chip al tradiţiei - tradiţia ca moment. Este vorba despre tradiţia punctualã, tradiţia unei clipe selectate chirurgical dintr-un parcurs. Acest moment cuplat adeseori cu un anumit tip de imagine se înfiinţeazã drept referinţã constantã. Mergând mai departe, acest mod de a pune problema proclamã și tipologii ale arhitecturii tradiţionale care capãtã greutatea unor axiome: nimic nu mai trebuie demonstrat, esenţialul se gãsește deja în faţa noastrã. Niciodatã, însã, nu apare și explicaţia practicãrii respectivei selecţii: de ce acel moment, de ce acel motiv? Tradiţia a continuat sã producã în domeniul arhitecturii și ulterior momentului referinţei selecţionate și, cu siguranţã, chiar înaintea acelui moment concret, cu atenţie ales.

• Details
• Contents