Witold Gombrowicz i jego wkład w modernizację polskiej powieści
Witold Gombrowicz and his contribution to the modernization of the Polish novel

Summary/Abstract: După ce formulează câteva consideraţii în legătură cu metamorfozele pe care le-a suferit romanul european în trecerea de la ipostaza clasică la cea modernă, autorul încearcă să surprindă câteva trăsături ale modernităţii prozei lui Witold Gombrowicz. Pornind de la necesitatea conştientizată a unei literaturi originale, autentice, personale, autonome, scriitorul polonez a optat pentru ficţionalitate, explorându-şi din plin imaginaţia bogată şi ludică prin crearea de situaţii şi contexte imprevizibile, provocatoare, marcate adeseori de umor, ironie şi grotesc – instrumente proprii prozei moderne. Toate romanele sale se situează sub semnul antinomiei fundamentale dintre artificial şi autentic, dintre imaturitate şi maturitate. Ca urmare a acestei antinomii, prozatorul aplică în mod consecvent procedeul transgresivităţii semantice (confuzia deliberată şi sistematică a planului propriu cu cel figurat), prezent şi în prozele lui Urmuz şi B. Schulz, dezvăluind o admirabilă strategie de forţare şi deformare a limbajului, de valorificare a resurselor sale ascunse, cu rădăcini dincolo de logica elementară a comunicării pe care acesta o presupune la nivel uzual. Gombrowicz operează după modelul şi asemenărarea poeziei. Nu este vorba însă despre proză poetică, ci despre vizibilitatea cuvântului prin care se anulează transparenţa textului. Un alt atribut al modernităţii lui Gombrowicz îl constituie corporalitatea prezentă în majoritatea textelor sale. Dincolo de cuvinte, autorul construieşte o întreagă gramatică anatomică. O altă caracteristică a prozei moderne o constituie lipsa de finalitate a mesajului. Spre deosebire de romanul clasic, în care întreg demersul narativ tindea spre un final logic şi coerent, cu semnificaţii de natură axiologică, în romanul modern discursul rareori tinde spre o finalitate anume, textul rămânând oarecum suspendat sau deschis. La fel procedează Gombrowicz. Fiecare din cele trei părţi ale romanului Ferdydurke se încheie cu o încăierare generală. În concluzie, se poate afirma că W. Gombrowicz recurge în textele sale la tehnica jocului, obţinând efecte inedite şi îndepărtându-se de „normalitatea” limbajului. Tocmai în aceste structuri noi, imprevizibile, de multe ori artificiale, constă, printre altele, modernitatea prozei gombrowicziene.

• Details
• Contents