Waldarbeit in Zied
Lucrul tradițional la pădure în Veseud-Agnita

Summary/Abstract: Pericolul dispariției dialectului săsesc vorbit a ajuns să fie o realitate acută. Mai mult, în contextul dispariției îndeletnicirilor și a meșteșugurilor tradiționale din lumea satului transilvănean, se pierde din memoria satelor, odată cu știința despre aceste preocupări, un foarte bogat vocabular de specialitate. Lucrarea de față face parte dintr-un proiect mai vast, care urmărește, din perspectiva istoriei culturale și etno-lingvistice, salvarea acestor informații, concentrându-se asupra satului Veseud-Agnita. Cercetările începute încă din perioada anilor 1980 vizează, sub aspect monografic, istoria așezării cu investigații de factură interdisciplinară, în cadrul căreia aspectele de limbaj și dialect ocupă un loc special. Ele vor face tema celui de-al doilea volum monografic, primul fiind deja apărut. Pe Pământul Crăiesc (Königsboden) pădurile, apele și terenul agricol au fost inițial proprietate în comun a sătenilor. Pe parcursul instituirii proprietății private (lucrarea de față citează în acest sens un document din sec. al XVI-lea, care se referă la defrișări în acest scop), acest drept comun se restrânge la proprietatea colectivă asupra pădurilor, apelor și pășunilor. Când, în anul 1754, se legiferează și se uniformizează dreptul de folosință asupra pădurilor în Transilvania, autorul documentului, baronul Martin Zacharias Wankhel von Seeberg a trebuit să ia în considerare acest drept colectiv de factură tradițională în folosirea lemnului din pădure, elaborând un decret special pentru satele de pe Pământul Crăiesc. În decursul secolelor acest drept colectiv al comunității sătenilor asupra proprietății pădurii s-a transferat asupra structurii politice a comunității – satul, comuna, orașul –, pe al cărui teritoriu se aflau pădurile. Respectând vechile tradiții, decurgând din fostul statut de proprietari ai pădurilor, țăranii au menținut până la sfârșitul sec. al XX-lea unele preocupări privind regulile tăiatului lemnelor din pădure, replantarea și îngrijirea fondului silvic. Lucrarea de față urmărește în detaliu, luând ca exemplu satul Veseud, pe al cărui teritoriu se afla o bogată vegetație silvică, toate aceste lucrări, desfășurate pe parcursul unui an, folosind atât documentația istorică, cât și cea etnografică, punând un deosebit accent pe aspectul lingvistic al unui vocabular dialectal aflat pe cale de dispariție.

• Details
• Contents