Lupta învățătorului cu absenteismul în școala românească din Transilvania (1868-1918)
The Teachers' Struggle against Absenteeism in the Romanian Schools in Transylvania (1868-1918)

Summary/Abstract: Frecvența scăzută a elevilor din școala românească din Transilvania a fost o problemă constantă în perioada dualistă. La nivel oficial s-au luat măsuri pentru pedepsirea celor care nu își trimiteau copiii la școală, dar aplicarea legii a fost aproape inexistentă. Sărăcia, ignoranța părinților, condițiile grele în care își desfășura școala activitatea, imaginea acesteia în mentalitatea țărănească făceau ca absenteismul școlar să fie ridicat. Presa pedagogică considera că toate aceste greutăți puteau fi depășite dacă învățătorul îi convingea pe părinți de beneficiile școlii. Pentru a-și îndeplini această misiune el trebuia să se impună în sat ca unul dintre fruntași, doar astfel putea atrage comunitatea de partea sa. Un învățător care preda într-o școală în care curtea era degradată, localul descoperit și în parte ruinat, ferestrele lipite cu hârtie ca să nu intre vântul prin ele, în care cuptorul afuma încât se părea că te afli într-o afumătoare de carne sau în acele comune unde dascălul locuia cu întreaga lui familie în sala de propunere, nu își putea impune autoritatea în sat și nu putea convinge poporul să își trimită copiii la școală. Potrivit pedagogiei, atât copilul bogat, cât și cel sărac ar frecventa regulat școala dacă învățătorul știa să predea orele bine, dacă avea cărțile și recuzitele necesare la învățământ și dacă părinții copiilor cunoșteau importanța școlii.

• Details
• Contents