Serbările Putnei și cultura identitară
The Celebrations at Putna and the Identitary Culture

Summary/Abstract: A comemora înseamnă a reproduce sub formă simbolică, a da o nouă existență unei experiențe fondatoare, o nouă legitimitate, în parte dictată de proiectele prezentului. Exercițiul comemorativ, ca exercițiu de civilizație, presupune o sinteză a cultului patriei, a cultului eroilor, a cultului personalității celebrate care capătă, în cazul și în cadrul marilor comemorări de personalitate, trăsături eschatologice. Această sinteză se exprimă la nivelul secvențelor de ceremonial, precum și prin experimentarea unui discurs (îndeosebi oficial) mitologizant. Participarea bisericii tradiționale, ca organizator, animator al ceremonialului, emitent de discurs particular, potentează efectele sacralizante. În relație cu comemorările Anului Ștefan cel Mare și Sfânt, s-au exersat toate aceste concretizări ale discursului simbolic. Elementul care a avut o valoare evocatoare specială, potentând efectele emoționale, a fost spațiul comemorativ al Putnei - axul tradițional al sărbătorii. Putna devine loc al memoriei datorită prezenței osemintelor marelui voievod moldav și a unor artefacte esențiale pentru epoca ștefaniană, dar și grație faptului că mănăstirea a fost consacrată ca loc al memoriei de sărbătorile anterioare (desfășurate ca evenimente comemorative de anvergură națională în 1871, 1904, 1926, 1935), precum și de practica turistică din anii regimului comunist. Un motiv mai vechi, specific retoricii identitare și registrului mitologiilor politice românești exersate cu prilejul celebrărilor ștefaniene anterioare, caracterizează discursul public despre Ștefan cel Mare și în anul 2004. Prin tehnica narativă retorică a biografiilor paralele se imaginează impresia unei continuități neîntrerupte în procesul de fondare/„ctitorire” a națiunii, aplicarea acestui artificiu și în alte demersuri de construcție identitară face parte din utilajul primar de constructie a panteonurilor naționale proprii națiunii-stat. În 2004, motivul biografiilor exemplare a fost exploatat din perspectiva intereselor electorale ale Puterii în relație cu demersurile ei vis-à-vis de proiectul integrării europene. Am remarcat, în acest sens, maniera în care prezentarea Troparului și a Acatistului lui Ștefan cel Mare și Sfânt au individualizat slujba de pomenire și ceremonia de la Putna din 2 iulie 2004. Aceste particularități ale comemorării oferă cadrele pentru manifestarea cultului continuității, asigură realizarea solidarităților și preeminența identității orizontale. Discursul rostit de Președintele Ion Iliescu la Suceava, cu o zi înainte de ultima secvență comemorativă, cea de la Putna, reflectă acest tip de identificare colectivă.

• Details
• Contents