Sărbătorile comuniste de la comemorare și celebrare la îndoctrinare (1947-1953)
The Communist Holidays from Commemoration and Celebration to Indoctrination (1947-1953)

Summary/Abstract: Instaurarea comunismului în România a reprezentat manipularea sistematică a conștiintei colective, în vederea acceptării noii ideologii și politici, inspirată de stalinism în anii '50. Deja în această primă etapă a comunismului, sărbătorile au fost o miză importantă pentru noua pedagogie impusă societății românesti, de aceea ele au suferit o metamorfozare brutală. Noul regim a dizlocat sărbătorile calendarului tradițional, impunând un nou ciclu festiv. O primă categorie afectată a fost aceea a sărbătorilor religioase, tradiționale, care proveneau din calendarul creștin ortodox și care au fost camuflate sau au dispărut, transformate în serviciul ideologiei comuniste. Sărbătorile vechiului regim democratic au fost și ele înlăturate odată cu instalarea comunismului. Astfel, după abdicarea forțată a regelui Mihai I, sărbători precum 10 Mai sau 25 noiembrie (Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, când se sărbătorea, de asemenea, ziua regelui Mihai) au dispărut cu totul din viața publică românească, deși se mai păstrează în memoria afectivă a multor români. Sărbătorile muncitorești, existente și înaintea instalării comunismului, suferă un proces de transformare și metamorfozare, căpătând o importanță sporită. Ele se transformă evolutiv din întruniri la nivel local, între diferite bresle muncitorești, în manifestații naționale, de mare anvergură, cum lăsa să se înțeleagă presa de propagandă comunistă. Sărbătoarea de 1 Mai, care se celebrase ca zi a solidarității clasei muncitoare și în România democratică, sub forma unor activități de distracție, recreare și loisir, a devenit, între 1947-1953, o sărbătoare manifest politică și ideologică comunistă, pregătirile pentru organizarea ei ajungând să ia luni de zile. Sărbătorile comuniste nou-apărute au avut un rol legitimant pentru noul sistem politic, dar și unul pur doctrinar. Ele au pus accentul pe memorizarea momentelor fondatoare ale comunismului, pe eroii, „veteranii”, „ilegaliștii” luptei socialiste. În registrul festivismului colectiv, inventivitatea propagandiștilor de partid, în perioada 1947-1953, nu a fost prea mare, noile sărbători și comemorări mizând excesiv pe amploarea manifestării, pe demonstrații de forță ale regimului, forță reprezentată simbolic de mulțimea din defilări. Rigiditatea formelor de manifestare festivă, orchestrată cu grijă de organizatori, releva fragilitatea pe care forțele noului regim o resimțeau în privința populației, neobedientă în această perioadă de rezistențe anticomuniste.

• Details
• Contents