Soldaţi în campanie, soldaţi încartiruiţi, soldaţi-vagabonzi la începuturile epocii moderne
Fighting Soldiers, Quartered Soldiers, Tramp Soldiers at the Beginning of the Modern Age

Summary/Abstract: În armatele de la începutul modernităţii, ca şi mai târziu, soldatul este cel mai adesea un ţăran smuls din mediul său cultural dominat de muncă, de rutină, de repetiţie. Pentru comunitatea din care provine, soldatul este un „fecior”, adică un membru cu mare potenţial de a se exprima social, aflat în permanent pericol. Studiul analizează pe o cazuistică transilvană și bihoreană ipostazele și percepțiile, preponderent negative, în care se prezenta soldatul la începutul epocii moderne, violent, indisciplinat, vagabond etc. Astăzi cunoaştem bine rolul civilizator al armatei, de pildă al instituirii graniţelor militare transilvănene, chiar dacă şi aceasta a fost privită iniţial cu ostilitate de ţăranii arondaţi ei; generaţiile de grăniceri năsăudeni au sesizat avantajele, pe linia aderării la elemente de civilizaţie superioară: şcoala, o gospodărie mai eficientă etc., însuşindu-şi în timp o identitate aparte, bazată pe onoarea militară ori pe mândria de a fi urmaşi ai legiunilor romane. La modul general însă, lumea de la începuturile modernităţii îl priveşte pe soldat cu multă rezervă, cu teamă, nu-i doreşte prezenţa în nici o ipostază. El n-a dobândit aura de mai târziu, de apărător al patriei, pentru care îşi dă viaţa, pe care i-au conferit-o ideologiile naţionale; deocamdată o are şi o consolidează pe cea de inamic public al unei societăţi predominant ţărăneşti, al cărei sistem de valori se bazează pe pacea creştină, pe muncă, pe întrajutorare, pe solidaritatea familială şi comunitară, pentru a face faţă greutăţilor vieţii.

• Details
• Contents