Cimitirele moderne în spaţiul românesc – norme şi modalităţi de comportament civic, din perspectiva discursului oficial în provinciile românești (1850-1918)
Modern Cemeteries - Norms and New Ways of Civic Behaviour from the Perspective of the Official Discourse in the Romanian Provinces (1850-1918)

Summary/Abstract: Incintele cimitirelor rămân dovada schimbărilor ce s-au fructificat pe baza deciziilor impuse şi mediatizate, la nivel preventiv prin intermediul discursurilor legislative şi medicale distincte, emise după anul 1860, ce aveau să puncteze elementele prioritare în desfăşurarea mecanismelor şi a proiectelor modernizatoare. Astfel se delimitează cele două zone distincte, spaţiul Ardealului şi al Vechiul Regat, argumentate de-a lungul investigaţiei, iar finalitatea întregului demers o reprezintă pătrunderea şi descrierea conceptului mental şi tehnic fundamentalizat în discursul epocii. În consecinţă, prin intermediul surselor interogate şi a discursului laic impus sub formă ştiinţifică şi civică, pe baza analizei de conţinut a surselor derivate din discursul medical al vremii, rezultă un excelent material documentar, pentru înţelegerea demersurilor determinate de un discurs asupra cimitirelor civice şi a multiplelor elemente normative sanitare ce imprimă o strictă atitudine de supunere indiscutabilă. Perspectiva normativă sanitară este anchetată în mod distinct, pentru fiecare provincie istorică în parte, cu specificul ei, urmărind totodată implicaţiile şi ramificaţiile problematicii cimitirelor la nivelul societăţii, pentru intervalul cronologic 1860-1914. Proiectele în sine le putem înţelege pe baza unei perspective comparative, pentru a înţelege etapele instituirii şi consolidării unei necropole civice extinse, atât prin prisma surselor primare, cât şi a surselor specifice. Perioada antebelică şi interbelică, dar în special antebelicul, rămâne momentul concret de declanşare a proceselor de sistematizare urbană ce includeau de la sine asigurarea optimă a principalelor proiecte arhitecturale oficiale şi nu în ultimul rând soluţionarea problemei noilor incinte periferice de înhumare. Tot prin intermediul documentelor primare se evidenţiază autoritatea locală, mai exact Primăria şi Consiliul Local, ambele prin atribuţiile pe care le aveau rămânând instituţiile ce condiţionează identificarea şi rezolvarea problemelor stringente ale comunităţilor respective. Însă, pentru autorităţile României reîntregite după 1918 doar Transilvania rămâne un nesfârşit teren de bătălie în soluţionarea problematicii cimitirelor şi a problemei rămase nerezolvate faţă de cele două confesiuni - greco-catolică şi ortodoxă. Pentru identificarea altor referinţe speciale privind disputele de înfiinţare sau sistematizare a incintei cimitirelor vom enumera documentele secundare mult mai diverse ce pot fi grupate pe două direcţii semnificative: ecleziastic şi laic. Cele ecleziastice le găsim păstrate în fondurile Mitropoliei, Vicariatului şi Protopopiatului şi acestea în sine ne evidenţiază şi revendică multitudinea de sensuri a atitudinilor socio-culturale desfăşurate în cadrul unei comunităţi. Printre acestea amintim Statutul Reuniunilor de Înmormântare, Protocoalele Şedinţelor Parohiale, Protocoalele Vizitelor Canonice, Reuniuni de Înmormântare aparţinând cultului greco-catolic şi Institutele de Igienă şi Sănătate Publică. O analiză de conţinut asupra acestor documente relevă un cadru moral şi social prin intermediul căruia întregul discurs emis soluţionează diverse probleme privind o bună organizare şi gestionare a cimitirelor. Întreaga semnificaţie o regăsim precizată încă din enunţ şi prin conţinutul ei ne prezintă amănunţit totalitatea etapelor ce pot să imprime o bună desfăşurare şi soluţionare a neajunsurilor existente. Documentele de factură laică, care ne ajută să ne îmbunătăţim o mare parte din zonele lacunare existente spre o înţelegere mult mai concretă a problematicii, sunt: testamentele, presa, monumentele funerare prin conţinutul plăcii comemorative, fundaţiile şi anumite amănunte din discursul literar al vremii. Dincolo de scăpările inerente ale modelului analitic de radiografiere a surselor şi metodelor necesare în radiografierea problematicii cimitirelor creştine, dimensiunea lor completă şi multitudinea de repere ce pot să mai apară plasează nivelul cercetării de faţă în plină desfăşurare. Dificultatea enunţării tuturor cadrelor generale şi particulare ce pot să divulge statutul şi influenţele reale ale cimitirului în spaţiul civic antebelic este înfrânată de inexistenţa unor studii sau anchete centrate pe subiectul avut în discuţie. Antebelicul a incubat dorinţa de instituire a unui sistem civic instituţional viabil, dar şi palpabil, precum şi nevoia de depăşire a realităţii specifice fiecărui cimitir identitar aflat la un nivel de suprasaturaţie şi nesiguranţă igienico-sanitară, tendinţă amplificată în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.

• Details
• Contents