Evul Mediu şi reprezentarea morții
The Middle Ages and the Representation of Death

Summary/Abstract: Am încercat, în articolul de față, să evocăm câteva momente de răscruce survenite în reprezentarea morții medievale şi să încercăm să stabilim astfel măsura în care mutațiile importante la nivelul reprezentării au pornit de la, au interferat cu, au fost frânate sau stimulate de preceptele şi dogmele creştine. Cum era şi firesc, am insistat pe transformările produse în reprezentarea morții de dogma învierii trupului şi, pentru a nu trunchia explicația mai mult decât era necesar, am fost nevoiți să ne aventurăm pe trasee filozofice şi teologice plasate în aval de această importantă modificare de perspectivă în raportarea la realitățile veşnice. Am arătat, de asemenea, importanța plasării fără rest în termenii unui anumit sistem (în speță cel creştin) şi, astfel, importanța absolut ornamentală (sau instrumentală) a unor practici străvechi regăsite, fireşte, în conținutul oricărui gest, temă, practică sau imagine funerară medievală; ne-am explicat observațiile prin grija oamenilor tuturor timpurilor de a muri coerent invocând termenii sistemului ales ca fiind unicul valabil, prezervându-şi, în acest fel, coerența morții proprii. Am punctat şi explicat câteva fisuri survenite în strategia generală a Bisericii de a obține monopolul asupra morții, iar în ultima secțiune am încercat să arătăm felul în care coexistența a două perspective opuse asupra morții nu putea fi rezolvată rezonabil decât dacă o înscriam în linia de interpretare proprie istoriei reprezentărilor (şi nu a mentalităților); am văzut, astfel, cum cele două perspective nu țineau neapărat de un registru ambiguu al Bisericii şi nici de o raportare confuză la moarte a oamenilor timpului, ci, mai degrabă, de un registru negociat la nivelul practicilor sociale.

• Details
• Contents