Diplomele de înnobilare - o istorie culturalã a nobilimii transilvãnene în secolul al XVII-lea
The Ennoblement Diplomas - A Cultural History of the Transylvanian Nobility in the 17th Century

Summary/Abstract: Cercetarea se bazează pe o singură categorie de surse – diplomele de înnobilare – bine circumscrise spațial dar şi temporal: Transilvania secolului al XVII-lea. Suportul documentar al investigației propuse aduce în atenția cercetării atât surse edite, cuprinse în corpusuri şi volume de documente (I. Lupaş, Ioan Cavaler de Puşcariu, D. Prodan, A. Veress), precum şi izvoare inedite din diverse fonduri arhivistice din țară şi din străinătate. Considerate şi analizate în general de cercetători doar ca formulare standardizate, de stilionar, diplomele de înnobilare au fost utilizate numai ca furnizoare de informații directe: nume de nobili, reconstituirea unor servicii şi evenimente majore – campanii militare, cronologii – mai mult sau mai puțin explicite, estimarea unor domenii funciare, elemente de cronologie, studii de genealogie şi heraldică. In acest sens, am putea spune, tradițional, actele care atestau statutul nobiliar s-au deschis cercetării dintr-o perspectivă informațională. Pe de altă parte, diplomele de înnobilare, ca repere istorice textuale contextualizate juridic, social, politic, economic şi cultural se pot constitui în reperele unei abordări istoriografice neconvenționale care să se interogheze asupra expresiei juridice a unității ordinului nobiliar, a ilustrării şi afirmării prestigiului social al nobilului, a sondării raporturilor dintre suveran/puterea centrală şi cea de a doua stare, a eficienței relațiilor personale dintre stăpân şi vasal, a gradului de sociabilitate al nobilimii, a tipologiei ordinului nobiliar, a raporturilor din cadrul ordinului, a climatului cultural dominant de la curtea princiară şi în mediul nobiliar. Tocmai o astfel de abordare istoriografică neconvențională se vrea textul de față. De-a lungul secolelor, textul diplomelor de înnobilare s-a schimbat nesemnificativ în ceea ce priveşte structura sa, ajungând la o formulă stereotipă în veacurile XVII şi XVIII. Ca urmare, se pot regăsi trei topoi fundamentali care compun acest tip de acte: titulatura suveranului, expunerea de motive şi specificarea privilegiilor şi a condiției nobiliare. Expunerea de motive. Principele expune motivele care au determinat hotărârea de a acorda diploma de înnobilare. In rândul motivelor care au determinat înnobilarea în secolul al XVII-lea se poate distinge între prestațiile militare, într-o epocă de conflicte aproape permanente, a sprijinului acordat suveranului în chestiunile administrativ-politice sau ca urmare a fidelității şi iscusinței dovedite prin servicii aduse direct suveranului. Politica principilor din secolul al XVII-lea în plan confesional de consolidare a calvinismului şi de propagare a Reformei în rândurile românilor a oferit prilejul de atragere a clerului ortodox prin conferirea privilegiilor şi a scutirilor nobiliare. Pentru merite militare diplomele de înnobilare s-au înmulțit în momentele de conflict deschis. Cel de-al treilea element al structurii diplomelor de înnobilare l-a constituit specificarea privilegiilor şi a condiției nobiliare. Innobilarea putea fi făcută cu dăruire sau întărirea unor posesiuni avitice, fără acordarea de posesiuni, ci numai cu armariu, scut nobiliar. Apropierea de actele de înnobilare emise de cancelaria princiară a Transilvaniei în secolul al XVII-lea într-o nouă cheie de lectură, circumscrisă unui demers de istorie culturală, oferă posibilitatea înțelegerii spiritului epocii dincolo de o istorie evenimențială, de cronologia unor evenimente sau enumerarea faptelor de arme şi a posesiunilor confirmate ori dăruite de suveran.

• Details
• Contents