Priviri de unguri, chipuri de românce: imagini de gen la începutul epocii moderne
Hungarian Gaze, Romanian Faces: Gender Representations at the Beginning of the Modern Age

Summary/Abstract: Studiul de față analizează câteva texte maghiare referitoare la feminitatea românească, aparținând unor autori din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Analiza se concentrează asupra metamorfozelor pe care le cunoaşte tehnica privirii. Relatările călătorilor maghiari sunt plasate în contextul marilor geografii simbolice occidentale dedicate “Orientului”, iar metodologia de cercetare se inspiră din studiile semnate de Edward Said, Larry Wolff, Maria Todorova şi Vesna Goldsworthy. Viziunea observatorilor maghiari cu privire la feminitatea românească a fost fasonată de două modele culturale: a) estetica de factură neoclasică a iluminismului, convențională şi artificială, care transpune realitățile observate într-un decor inspirat de Antichitatea greco-romană; b) percepția directă a romantismului, care acordă atenție naturii în stare sălbatică şi exaltă frumusețea neconvențională atribuită țărăncilor românce. La jumătatea secolului al XIX-lea, acestor două tipuri de percepție li se adaugă perspectiva “pozitivistă”, caracterizată de “răceala” şi neutralitatea pe care le afişează acum observatorii maghiari. Unii autori prefigurează chiar o imagine mai liberă de prejudecăți, comprehensivă, de factură “etnografică”, încercând să înțeleagă din interior lumea pe care o observă. Imaginea autorilor maghiari nu este influențată aproape deloc de alteritatea etnico-națională, de conflictul politic existent între cele două comunități. Atitudinile lor ilustrează în primul rând alteritatea de gen, precum şi alteritatea socială şi culturală, ce desparte universul țărăncilor românce de cel al intelectualilor, orăşenilor şi nobililor maghiari care le observă.

• Details
• Contents