Violență şi sociabilitate rurală (Transilvania, sec. XVII-XIX)
Violence and social relations in the rural society (Transyvania, the 17th-19th centuries)

Summary/Abstract: Violența manifestată în grupuri umane mai restrânse, cea de la nivelul comunității săteşti ori al familiei a rămas în cea mai mare măsură în afara discursului istoriografic contemporan. Lacună datorată deopotrivă unei anumite concepții asupra istoriei, care pune accentele pe marile colectivități, pe relațiile comunităților cu autoritățile tutelare, dar şi lipsei unor surse documentare compacte, cvazicomplete. În afara relațiilor cu autoritățile tutelare, comunitățile rurale lasă puține urme scrise relative la actele de violență care, majoritatea, erau rezolvate la nivel local, cu mijloace ce țin de “oralitate”.Cercetarea de față restituie o asemenea problematică în spațiul românesc rural transilvan în epoca de trecere de la o societate tradițională spre lumea modernă, încercând să refacă traseele violenței la nivelul comunităților rurale, modurile în care aceste comunități au trăit cu violența şi, de asemenea, modurile de a gira şi controla fenomenul. Dar, şi formele periodice, simbolice de reafirmare a solidarității comunitare, menite să refacă echilibrul amenințat de tensionarea relațiilor dintre entitățile componente – indivizi, familii, neamuri – ca urmare a unor acte de violență cu consecință grave, precum pierderea de vieți omeneşti.Cu toată gravitatea pe care i-o atribuim astăzi la capătul unei evoluții a mentalităților şi odată cu ele a sistemului juridic, omorul săvârşit de un membru al comunității asupra altuia în societățile tradiționale nu era privită ca un act din cele mai grave, în condițiile în care, puseurile de moarte prin violență veneau din altă direcție: ciumă, războaie, foamete, adică într-o lume acomodată cu moartea nefirească, peste rând, într-o lume în care violența fizică era la ordinea zilei, atât la nivel comunitar, familial, cât şi în relațiile extracomunitare ale grupului: relațiile feudale erau impuse în sensul dorit de domeniu prin bătaie, birurile pentru stat rau strânse adesea cu forța, chiar relațiile cu Biserica erau grevate şi ele de acte de violență, fără a mai vorbi de abuzurile şi silniciile trupelor. La nivelul comunităților, codurile simbolice erau şi ele impuse sau cel puțin întărite cu ajutorul violenței: cu ocazia stabilirii hotarelor – până în secolul nostru – erau aduşi şi copii cărora li se administra o bătaie lângă semnul de hotar pentru a nu-l uita, pentru a ține cont de el şi pentru a alimenta, la rândul său – printr-o practică similară – memoria generației următoare.

• Details
• Contents