Contribuţii ale cercetătorilor germani în anuarul „Studii şi comunicări de etnologie”
Beiträge deutscher Forscher im Jahrbuch “Sudien und Mitteilungen der Ethnologie”

Summary/Abstract: În 7 mai 1977, în cadrul unei festivităţi integrate Festivalului cultural-artistic „Cibinium”, a luat fiinţă „Asociaţia Folcloriştilor şi Etnografilor din judeţul Sibiu” (AFES) având drept scop încadrarea cercetării etnologice în viaţa socială specifică Sibiului şi zonei. Această iniţiativă a fost o confirmare a emulaţiei existente în rândul etnografilor şi folcloriştilor sibieni (de la Muzeul Brukenthal, Centrul de Ştiinţe Sociale al Academiei Române, Universitatea Sibiu şi Centrul Judeţean al Creaţiei Populare), a unor colecţionari şi publicişti ai vremii. Înfiinţarea „Asociaţiei…” trebuie percepută ca un moment de vârf în evoluţia, de peste un secol, a interesului pentru cultura şi civilizaţia tradiţională manifestat de cercetătorii români şi saşi din zona Sibiului. Cei 30 de membrii fondatori s-au organizat în 4 secţiuni (1: folclor literar şi obiceiuri tradiţionale; 2: folclor muzical şi coregrafic; 3: etnografie românească; 4: folclor şi etnografie săsească). În primii ani după înfiinţare, activitatea „Asociaţiei…” se desfăşura în conformitate cu planul tematic stabilit de adunarea generală şi era axată, îndeosebi, pe simpozioane zonale şi sesiuni de comunicări ştiinţifice. În 1978 au fost publicate primele cercetări în buletinul ştiinţific al AFES – Studii şi comunicări (îngrijit de Ilie Moise), devenit, după 1992, periodic al Academiei Române sub numele Studii şi comunicări de etnologie. O privire retrospectivă – la 35 de ani de la apariţia primului număr – conduce spre concluzia că primele materiale în limba germană apar încă din volumul al II-lea când, practic, se inaugurează secţiunea „Din etnologia germanilor din România”. Colaboratorii din primele 4 numere (Anca Goţia, Horst Klusch, Hanni Markel, Karl Fisi, Hedwig Rusdea, Roswith Capesius, Raymonde Wiener) au continuat să publice şi în seria nouă (din 1992 până în prezent), pe parcurs alăturându-li-se cercetători precum Herbert Hoffmann, Monica Vlaicu, Misch Orend, Martin Botesch, Sigrid Haldenwang, Gudrun Ittu, Helga Stein, Irmgard Sedler, Inge Sommer ş.a. Plecarea unor cercetători în străinătate (îndeosebi după 1989) n-a avut o influenţă capitală asupra evoluţiei periodicului Studii şi comunicări de etnologie, ba mai mult, după 1990 a apărut o a treia generaţie de cercetători ai etnografiei şi folclorului săsesc care a preluat ştafeta în condiţii mulţumitoare. Mă gândesc la Karla Roşca, Simona Malearov, Camelia Ştefan ş.a. – tineri muzeografi la Muzeul „Emil Sigerus” din cadrul Complexului naţional Muzeal „Astra”. Numărul studiilor şi al articolelor din Studii şi comunicări de etnologie publicate în limba germană depăşesc cu mult numărul 70, adică o medie de cca. 2 materiale pentru fiecare tom. La 35 de ani de la apariţia primului număr al periodicului sibian, se poate concluziona, fără să greşim prea mult, că cercetătorii folclorului şi ai etnografiei săseşti din Transilvania şi-au făcut cu prisosinţă datoria faţă de cultura şi civilizaţia tradiţională a germanilor din România.

• Details
• Contents