Exiled Writer’s Linguistic Identity within the Context of Globalization
Exiled Writer’s Linguistic Identity within the Context of Globalization

Summary/Abstract: (E/I)migrantul este o specie de „falie“, de „interstiţiu“, condamnat pe viaţă să penduleze între polii a două spaţii/culturi diametral opuse: una de origine, cealaltă de adopţie, una „marginală“, cealaltă „centrală“. Drama sa, generată de sentimentul pierderii aderenţei la cultura „sursă“, este dublată traumatic de drama insuficientei aderenţe la cultura „ţintă“. Unul dintre cele mai importante criterii de stabilire a apartenenţei unui scriitor la o anumită literatură/cultură este limba în care scrie. Pornind de la acest criteriu fundamental, sunt analizate într-o primă instanţă raportările – nu lipsite de o oarecare doză de tragism şi nostalgie a originilor – la relaţia limba maternă – limba de adopţie ale unor autori precum Norman Manea, Mircea Eliade, Vintilă Horia, Ştefan Baciu, care nu au abandonat cultura matriceală, în care s-au format intelectual, optând pentru redactarea operei literare (parţial sau total) în limba română. Apoi analiza va fi condusă către cazul unor autori precum Andrei Codrescu şi Petru Popescu, eliberaţi de obsesia unicei identităţi lingvistice şi culturale şi pe deplin adaptaţi la noul context al unei culturi global(izat)e. Demersul analitic se va îndrepta firesc către o concluzie evidentă oricărui observator al lumii actuale: În zilele noastre, scriitorul se poate simţi „acasă“ în mai multe spaţii geografice şi lingvistice, valorificând diversitatea mijloacelor de comunicare ale societăţii contemporane.

• Details
• Contents