Repere teoretice şi interpretative în Liturghia modală de Achim Stoia
Interpretative and theoretical landmark in the Modal Liturgy by Achim Stoia

Summary/Abstract: Achim Stoia scrie în martie 1937 o Liturghie pentru cor mixt, monumentală prin construcţia sa şi prin aparatul vocal complex, cu o armonie tono-modală diatonică cu intonaţii major-minore şi o scriitură armonico-polifonică în care sunt prezente imitaţiile şi intrările în stretto, pedalele şi isonul preluate din muzica psaltică, precum şi o metrică în care se combină structurile binare cu cele ternare. Universul modal popular în care plămădeşte expresiva Liturghie, combinat cu un expresiv şi complex simţ armonic îi conferă unicitatea şi valoarea proprie numai acelor creaţii menite să dăinuie peste veacuri. O particularitate a compozitorului Achim Stoia cu ajutorul căreia clădeşte arhitecturi sonore monumentale este aceea că în Liturghie tratează liniile vocale asemănător celor instrumentale, iar discursul melodic rezultă din înlănţuirile armonice şi nu din desfăşurarea pe orizontală a melodiei, cum se întâmplă în lucrările liturgice ale altor compozitori de muzică corală religioasă, iar finalurile sunt construite întotdeauna expansiv pe acorduri majore. Complexitatea limbajului muzical se răsfrânge asupra actului de creaţie interpretativ impunând diferite tehnici de execuţie, plecând de la maniera de cânt pe legato în cântările serafice (Imnul Heruvic), atingând sonorităţi subtile prin poco staccato sau cvasi-recitativ (Sfinte Dumnezeule) şi culminând cu supleţea unui detachèe desprins din peisajul muzicii baroce în cântările ample (Ca pre Împăratul, Sfânt Domnul Savaot). Liturghia modală rămâne în conştiinţa muzicală românească un model de perfecţiune a limbajului armonic şi modal specific compozitorului Achim Stoia, dar şi ca tehnică de construcţie polifonică aplicată.

• Details
• Contents