Dimitrie Cuclin și modurile populare românești
Dimitrie Cuclin Analyzing the Modes in the Romanian Folk Music

Summary/Abstract: Compozitor fecund și original, Dimitrie Cuclin a edificat un sistem propriu de gândire muzicală, cu rezonanțe metafizice, pe care l-a implementat în propria sa creație. Pentru el, muzica devine o imagine a unei lumi superioare, iar înțelegerea elementelor ei (a funcțiunilor) și a relațiilor dintre ele conduce, în final, la cunoașterea universurilor fizic și metafizic. Nonconformist și provocator, Cuclin a regândit bătrânul sistem tonal pe baze neo-pitagoreice și a ordonat funcțiunile și relațiile dintre ele după o logică proprie, pe care a urmat-o, în teoriile și compozițiile sale, cu obstinența unui scolastician. Tonica, dominanta, subdominanta, sensibila primesc roluri care, uneori, contrazic logica muzicală tradițională, fiind redefinite din perspectiva unei mișcări între două universuri paralele, descrise în textele sale metafizice, ethosul modurilor căpătând, astfel, o explicație. Gândirea sa muzicală s-a aliniat ideilor contemporanilor săi (Vincent d´Indy, Hugo Riemann, Ernst Kurth, Wilhelm Worringer), dar concepția sa meta-muzicală (psiho-filosofică) a făcut ca analiza sa să devină subtilă, iar compozițiile inspirate de acest sistem să poarte o amprentă stilistică aparte în peisajul muzical românesc. Studiul de față își propune o interpretare a modurilor românești heptacordice din perspectiva sistemului funcțional cuclinian, considerând că modelul teoretic al acestuia oferă o perspectivă asupra lumii modale a cântecului popular românesc.

• Details
• Contents