Dihotomii necesare în cunoașterea istoriei (muzicii) autohtone – cu referiri la epocile antică și medievală
Required Dichotomies in the Romanian (Music) History – Regarding Antique and Medieval Eras

Summary/Abstract: Istoria redă fapte și judecăți subiective, care însă trebuie abordate cu cât mai multă imparțialitate. Două personalități din acest domeniu, Neagu Djuvara și Lucian Boia tratează fenomenul într-o nouă manieră, detașată de simpatii și antipatii, de manipulări de orice fel. Ei oferă astfel un exemplu principial ce poate fi aplicat și la istoria artelor, incluzând arta muzicală autohtonă. Textul de față propune o privire sintetică asupra istoriei muzicii din spațiul carpato-dunărean, de-a lungul a trei perioade: pre-romană și daco-romană, medievală timpurie și medievală târzie. Despre traci, geți și daci, apoi despre daco-romani, pe cât de puține izvoare materiale există, pe atât de mult se vorbește și se scrie. Câtă vreme nu dispunem de surse interne suficiente și plauzibile, despre muzica acestor strămoși putem emite doar presupuneri. Cea mai veche ramură muzicală care a precedat formarea limbii române a aparținut folclorului. Este însă greu de determinat cu precizie apartenența unor producții artistice populare la stratul geto-dac sau la cel latin. În arta medievală autohtonă timpurie se profilează două ramuri – cea populară și cea religioasă. În privința celei dintâi, schimbări spectaculoase nu au loc față de perioada anterioară; muzica de cult evoluează în conformitate cu organizarea social-statală și cu sedimentările etnice. Evul Mediu a adus sub aspect muzical, existența a trei ramuri importante: folclorul, muzica de cult și cea de curte. Nu originalitatea este țelul textului de față, ci schițarea unui traiect bazat pe echidistanță.

• Details
• Contents