La questione del metodo in teologia
The question of method in theology

Summary/Abstract: La questione del metodo e sempre all’ordine del giorno in ogni disciplina. Sembrava potessero far eccezione le discipline di carattere sperimentale che per il loro procedimento basato essenzialmente sulla osservazione empirica si riteneva potessero svilupparsi per incremento lineare e accumulo progressivo delle nozioni; in realtà si è dovuto riconoscere che l’eccezione è almeno dubbia, perché il riferimento all’osservazione sperimentale non e mai esclusivo, in quanto non è isolabile dalla precomprensione più o meno riflessa, entro la quale assume senso e che funge da supporto teorico sempre esposto a „rivoluzioni” di carattere anche radicale1. Chestiunea metodei în teologie. Articolul descrie itinerariul teologiei de la o formalitate preconciliară, la o teologie postconciliară, scoţând în evidenţă motivul acestei tranziţii. Conciliul Vatican II a constituit un punct de cotitură pentru teologie deoarece a schimbat înţelegerea revelaţiei, privind o dintr o perspectivă istorică şi aplicând această perspectivă teologiei. În acest mod a avut loc trecerea de la o teologie existenţialistă (care corespunde unei viziuni existenţialiste asupra credinţei, revelaţiei şi analizei adevărului) la o teologie structurată pe istorie (care corespunde înţelegerii credinţei, revelaţiei şi adevărului în schimbarea lor istorică, ele fiind noţiuni fundamentale ale teologiei). Concluzia arată că limitările teologiei preconciliare pot fi reduse la separarea instituţionalizată în mod arbitrar a raţiunii de credinţă. Astfel, ele pot fi depăşite prin reîntoarcearea la unitatea antropologică dintre credinţă şi raţiune.

• Details
• Contents