Mecanisme informale de justiţie în perioade post-conflictuale. Studiu de caz: Ruanda şi Burundi
Informal Solutions in Post-Conflict Time: Rwanda and Burundi

Summary/Abstract: Recurgerea la formulele tradiţionale de justiţie în Ruanda şi Burundi a apărut în contextul intervenției internaționale în urma genocidului din 1994 - cu cea mai mare rată de exterminare din istoria umanităţii. În situaţia extrem de dificilă din Ruanda, ca urmare a genocidului, este greu de afirmat că ar fi existat o alternativă „modernă” viabilă la curţile gacaca, care să judece într-un timp rezonabil numărul extrem de mare de cazuri. Tribunalul Penal Internaţional pentru Ruanda funcţionează cu deplina respectare a drepturilor omului garantate de convenţiile internaţionale, însă poporul ruandez a obţinut puţină satisfacţie socială având în vedere modul de aplicare a legii şi lentoarea Tribunalului. În schimb, gacaca prezintă potenţialul judecării tuturor cazurilor în următorii ani şi al acceptării pe o bază socială mai largă a hotărârilor de condamnare a autorilor genocidului. În acest context, încălcarea anumitor drepturi incidente dreptului la un proces echitabil, ca spre exemplu dreptul de a beneficia de asistenţa unui apărător din oficiu în cazuri individuale, pare mai lesne de înţeles decât alternativa unei culturi a impunităţii. Este de luat în considerare şi diviziunea clară în cultura juridică africană între justiţia punitivă şi justiţia reparatoare, aceasta din urmă având prevalenţă întrucât nu oferă doar garanţia pedepsirii culpabililor, ci și premisele sudării ţesutului social distrus şi ale reconstruirii de pe această bază a unităţii în cadrul unor societăţi polarizate social. De aceea, perpetuarea unei culturi a drepturilor omului în ţări care ies din conflicte violente precum Ruanda şi Burundi nu este posibilă fără o munca permanentă şi comună de reconciliere socială.

• Details
• Contents