Ruleta, foamea şi trenul
The Roulette, the Hunger, the Train

Summary/Abstract: Asociez în acest comentariu trei texte cu şi despre moarte, scrise de trei prozatori care se joacă şi resemantizează singura temă despre care fiecare muritor ar putea scrie cel puţin o scrisoare de recomandare. Am vrut un titlu mai elastic, gen De la jocul de-a moartea la jocul cu moartea; am o părere cum că modernii s-ar fi jucat în primul fel, pe când urmaşii lor în al doilea. Foarte probabil am o părere proastă atât despre moderni, cât şi despre urmaşii lor. Dacă Marin Sorescu jucase şah cu moartea, postmodernismul autohton îşi va continua precursorul jucându-se tot mai atent. O temă majoră tratată ludic, însă lucid; o minimalizare de suprafaţă, cu aere de pretext, un resort intim la fel de tragic. Oricum, devine superfluu să mai susţii că principala carte pe care a mizat postmodernismul a fost ludicul. Însă, cum nu cred în veridicitatea decât pur vanitoso-formală a ismelor, evident mi se pare faptul că declişeizarea se practică dintotdeauna. Motorul aşa-zisei istorii literare este tocmai acest permanent efort, iar ingredientele textelor discutate vor fi cu siguranţă înlocuite şi devansate de actuali sau viitori mortofili.

• Details
• Contents