Patimile lui Isus – vocaţia durerii – interpretare exegetică
Jesus’ Passion – vocation of sorrow. An exegetical interpretation

Summary/Abstract: Les passions de Jésus – une vocation à la douleur. Dans cet article je veux souligner le sens de la souffrance du Christ crucifié, du Fils de Dieu qui donne non seulement sa vie pour le salut de l’humanité mais expérimente aussi l’abandon du Père. Avec son cri, apparement désespéré, sur la Croix, Eloi, Eloi, lama sabactani? („Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m’as-tu abbandonné?”), Jésus lance „une vocation à la douleur” , donne un nouveau sens à la douleur qui devient „source positive de bien”. Ce Jésus Abbandonné devient l’expression suprème de l’amour de Dieu devenu homme pour nous. L’apparente absence de Dieu devient le point le plus fort pour pénetrer et comprendre toute la réalité de la Rédemption. [...]În fiecare dintre cele patru Evanghelii relatarea patimilor ocupă un loc considerabil. Cele patru relatări urmează un acelasi parcurs cu cinci etape succesive: sala de mese, numită traditional cenacol, grădina măslinilor unde se desfăsoară agonia lui Isus, casa marelui preot Caiafa, palatul guvernatorului roman Pontiu Pilat, calvarul si mormântul lui Iosif din Arimateea situat în apropiere. În interiorul unui cadru comun, distingem între cele patru texte diferente vizibile, atât cu privire la desfăsurarea evenimentelor cât si a climatului si a semnificatiei. Pentru a întelege aceste relatări trebuie să ne amintim că Evanghelistii nu au vizat obiectivitatea istorică asa cum o urmăreste stiinta modernă. Aceste Evanghelii sau născut în si pentru comunităti vii si credincioase, urmând să se păstreze amintirea a ceea ce i s-a întâmplat Domnului în aceste ore importante. Dar si mai importantă era înŃelegerea a „cine era El” si care era sensul mortii sale.[...]

• Details
• Contents