JESUS APPEAREANCE TO THE TEN DISCIPLES AND ITS THEOLOGICAL DIMENSION (John 20:19-23)
JESUS APPEAREANCE TO THE TEN DISCIPLES AND ITS THEOLOGICAL DIMENSION (John 20:19-23)
Author(s): Stelian TofanăSubject(s): Christian Theology and Religion
Published by: Studia Universitatis Babes-Bolyai
Summary/Abstract: Arătarea lui Iisus înviat “Celor Zece” si dimensiunea teologicioaneică a evenimentului (In. 20,19-23) - O perspectivă exegetică ortodoxă. Studiul analizează arătarea Domnului înviat, Ucenicilor, în seara Învierii. Ceea ce este subliniat, în mod deosebit, este dimensiunea sacramentală a episodului, având în vedere faptul că punctul culminant îl constituie împărtăsirea Duhului Sfânt Ucenicilor si acordarea puterii depline de a ierta păcatele. Din perspectiva teologiei ortodoxe, arătarea lui Iisus înviat „Celor Zece”, în seara Învierii, coincide cu instituirea a două Sacramente ale Bisericii: Pocăinţa si Preoţia. Cuvintele lui Iisus, adresate Ucenicilor: „Precum M-a trmis pe Mine Tatăl, vă trimit si Eu pe voi. (Si zicând acestea a suflat asupra lor si le-a zis:) Luaţi Duh Sfânt; Cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate si cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In. 20:21-23), definesc momentul în care s-a născut viaţa sacaramentală a Bisericii crestine. Asadar, pentru teologia puternic marcată de prezenţa tainică a lui Hristos în viaţa liturgică a crestinilor, întrucat toate Tainele sunt oficiate de către un preot, dimensiunea sacramentală a vieţii Bisericii s-a născut în ziua Învierii. Duhul Sfânt, care lucrează în Sf. Taine ale Bisericii, nu este altul decât „Duhul Pascal”, împărtăsit direct de către Domnul înviat. Asadar, Învierea înseamnă o „transformare” a lucrării prepascale a lui Hristos, într-o lucrare reală, prezentă, sacramentală a lui Iisus cel înviat asupra comunităţii crestine, prin Duhul Sfânt prezent în visteria sacramentală a Bisericii. Cele petrecute în seara zilei Învierii, si descrise de Evanghelistul Ioan, marchează, între altele, si două aspecte esenţiale ale consecinţelor evenimentului pascal: - realitatea pătrunderii lui Iisus, cu trupul, prin usile încuiate, ceea ce presupune o nouă condiţie a materiei trupului Său de după Înviere, si prin aceasta semnul unei noi creaţii, născută în ziua Învierii din noua condiţie si putere a Celui Înviat. - schimbarea condiţiei Apostolilor, din cea de „chemaţi”, în cea pascală, de „trimisi”, prin umplerea lor de puterea Duhului Sfânt.
Journal: Studia Universitatis Babes-Bolyai - Theologia Orthodoxa
- Issue Year: LII/2007
- Issue No: 2
- Page Range: 19-29
- Page Count: 13
- Language: English