Derision against Established Religion: Mocking the Gods, Mocking Christians
Derision against Established Religion: Mocking the Gods, Mocking Christians

Summary/Abstract: Luarea în derâdere a religiei instituţionalizate: a râde de zei, a râde de creştini. Când ne gândim la antichitatea târzie, ne vine în minte imaginea unui control riguros şi intolerant al imaginilor, al scrierilor, al ideilor şi al manifestărilor publice. Epoca lui Iustinian de exemplu este frecvent asociată cu închiderea şcolii filosofice platonice din Atena, precum şi cu măsuri anti-păgâne şi anti-iudaice. În realitate antichitatea târzie se caracteriza printr-o permisivitate mult mai mare în această privinţă. Ironiile la adresa diverselor culte religioase aveau deja o tradiţie chiar înainte de răspândirea creştinismului. Cicero sau poetul satiric Marţial constituie două exemple „culte” ale acestei atitudini, cărora li se adaugă nenumărate reprezentaţii stradale sau scenice ale actorilor şi mimilor. Creştinismul n-a scăpat nici el. În secolul al doilea Lucian de Samosata sau Celsus luau în râs credulitatea creştinilor, învăţătura lor despre Dumnezeul care s-a născut din fecioară sau ritualurile botezului şi euharistiei. Există însă numeroase mărturii despre actori care au mimat primirea tainei botezului şi care, după aceea, s-au simţit şi s-au declarat creştini. Pe de altă parte, deriziunea la adresa cultelor religioase, inclusiv a creştinismului, a continuat să existe şi şă stârnească râsul chiar şi în secolele V-VI.

• Details
• Contents