Le mouvement liturgique
The lithurgic movement

Summary/Abstract: Mişcarea liturgică. Originile Mişcării liturgice se regăsesc în curentul de reînnoire a studiilor teologice promovat spre sfârşitul secolului XIX de către papa Leon al XII-lea. Această reînnoire fundamentată pe o valorizare a gândirii Sfântului Toma de Aquino se fructifică în elaborarea unor faimoase dicţionare de teologie şi în întemeierea unor institute de filozofie tomistă precum cel de la Louvain (1987). Reînnoirea liturgică debutează cu Mişcarea euharistică concretizată în organizarea de asociaţii şi congregaţii pentru Adorarea euharistică între anii 1800-1860. Începând cu anul 1881 se organizează Congrese euharistice (1881 Lille – 1903 Roma) care promovează împărtăşirea frecventă. Mişcarea euharistică primeşte soluţii în decretele papei Pius al X-lea: Sacra Tridentina Synodus şi Quam singularii Christus amore unde se propune împărtăşirea zilnică şi împărtăşirea copiilor de la vârsta de 7 ani. Mişcarea liturgică e diferită de cea euharistică prin animatori: benedictinii respectiv iezuiţii şi franciscanii şi prin obiect: liturghia în ansamblul ei respectiv Sfânta Euharistie. Mişcarea liturgică este iniţiată de către benedictinul Prosper Guéranger. Fermentul proiectului său sunt învăţăturile despre Biserică- fundament al societăţii şi despre liturghie ca suflet al acestei societăţi, prin urmare liturghia fiind prin esenţă socială. Mişcarea sa a dus la adoptarea liturghiei romane în defavoarea liturghiilor diocezane.

• Details
• Contents