Obiectul dreptului de autor. Neîncadrarea în categoria operelor de creație intelectuală a denumirii comerciale concepute de administratorul societății și a numelui de domeniu de internet
Subject-matter of copyright. Failure to classify as works of intellectual creation the trade name designed by the company's director and the internet domain name

Summary/Abstract: Conform art. 7 din Legea nr. 8/1996, constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt: a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator; b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice; c) compozițiile muzicale cu sau fără text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele; e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, fotogramele peliculelor cinematografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general. În raport cu aceste reglementări legale care, după cum a arătat și instanța, enumeră cu titlu exemplificativ creațiile intelectuale care pot să constituie obiect al dreptului de autor, pentru a beneficia de protecție, o operă/creație intelectuală trebuie să îndeplinească trei condiții. Să fie originală, să îmbrace o formă concretă de exprimare și să fie susceptibilă de a fi adusă la cunoștința publicului. După cum a apreciat și instanța de apel, găsirea unei denumiri pentru o societate, aptă ulterior să se constituie într-un semn utilizabil ca marcă, reprezintă rodul unei creații intelectuale, însă denumirea nu reprezintă o operă. Într-adevăr, opera este protejată indiferent de „forma de expresie”, deoarece are o semnificație mai profundă, pune în evidență personalitatea autorului, fiind asociată cu activitatea de creație a acestuia. În speța pe care o analizăm, împrejurarea că administratorul societății a conceput denumirea pe care a rezervat-o la Oficiul Registrului Comerțului nu susține concluzia că respectiva denumire reprezintă o operă originală de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific. Alegerea unei denumiri cu caracter distinctiv reprezintă o condiție legală, cerută de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, pentru ca respec¬tiva denumire să poată fi înregistrată și, prin urmare, nu poate conduce la concluzia că ea reprezintă o operă în sensul legii dreptului de autor pentru simplul motiv că a fost concepută de unul din asociați prin alăturarea unor cuvinte. În acest context, găsirea de către asociați a unei denumiri pentru societatea lor se face în numele, pe seama și în beneficiul societății pe care vor să o înființeze, această alegere a denumirii repre-zentând una din condițiile stabilite de lege pentru înființarea și înregis-trarea societății. În ceea ce privește condiția care se referă la aducerea operei susceptibile de a beneficia de protecția dreptului de autor la cunoștință publică, instanța apreciază că aceasta nu este îndeplinită în cazul denumirii comerciale. Aceasta, întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 8/1996, se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică or, denumirea care face obiectul acestei spețe, a fost adusă la cunoștință publică pentru prima dată sub numele societății, și nu al asociatului acesteia. Prin înregistrarea unui nume de domeniu, apreciază instanța de judecată, deținătorul acestuia nu dobândește un drept de proprietate asupra denumirii în cauză și niciun drept exclusiv asemănător unui drept de proprietate intelectuală, ci un simplu drept de folosință asupra denumirii respective, rezultat din contractul de înregistrare care se încheie între solicitant și instituția cu atribuții în domeniu.

• Details
• Contents