Drepturi bănești. Plata indemnizației de concediu. Aplicarea directă a dreptului comunitar
Monetary rights. Payment of leave allowance. Direct application of Community law

Summary/Abstract: Prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar și unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conțin dispoziții specifice, inclusiv după încetarea mandatelor. În speță, deși primarul este cel obligat la realizarea planificării concediului de odihnă, se observă faptul că și consiliul local are obligația implicită de a urmări efectuarea concediilor de către primar și viceprimar, revenindu-i potrivit art. 8 din O.G. nr. 80/2003 atribuția de a aproba, în cazuri excepționale, efectuarea concediilor de odihnă în anul următor, o hotărâre motivată a consiliului prin care nu s-ar aproba această modalitate de efectuare a concediului putând constitui o informare corespunzătoare a persoanei cu privire la necesitatea efectuării concediului în anul calendaristic respectiv și la consecințele abținerii de la efectuarea concediului în natură. În plus, potrivit prevederilor aplicabile personalului contractual din administrația publică din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, art. 557: „Gestiunea curentă a personalului contractual și a funcțiilor exercitate de acesta este organizată și realizată, în cadrul fiecărei autorități și instituții publice, de către compartimentul de resurse umane.”, personalul acestui compartiment fiind de regulă cel care ține evidența efectuării concediilor de odihnă, având la îndemână datele necesare pentru a sesiza situațiile de neefectuare a concediilor de odihnă potrivit planificărilor aprobate și de a face propuneri de remediere. De asemenea, secretarul general al unității administrativ teritoriale are rolul de a veghea la respectarea principiului legalității în activitatea de emitere și adoptare a actelor administrative, conform art. 242 și următoarele din Codul administrativ, putând propune înscrierea de probleme pe ordinea de zi a consiliului local, inclusiv în ce privește problematica supusă discuției în prezentul dosar. Așadar, se observă că în privința respectării dreptului tuturor lucrătorilor la concediu de odihnă anual, obligațiile unității administrativ teritoriale în calitate de angajator se manifestă pe planuri multiple, personalul autorității având atribuții partajate în ce privește planificarea, aprobarea, evidența efectuării concediilor și asigurarea respectării legislației în vigoare, primarului revenindu-i doar o parte din acestea. Prin urmare, doar dubla calitate a reclamantului I.G., de reprezentant al angajatorului – primar al UAT - și de salariat în perioada 2016-2020, în economia probelor dosarului, nu permite concluzia că lucrătorul s-a abținut în mod deliberat și în deplină cunoștință de cauză să își efectueze concediul anual plătit, nici că a fost „incitat” să își exercite dreptul la concediu și i s-a oferit posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv dreptul la acesta. Instanța nu este competentă să cerceteze și să stabilească în prezenta cauză cui și în ce circumstanțe îi revine responsabilitatea pentru lipsa de organizare și de coordonare a activității UAT P. în sensul îndeplinirii obligațiilor sale în calitate de angajator, însă nu poate achiesa la poziția pârâtei intimate în sensul că reclamantul însuși ar fi răspunzător de situația creată. În concluzie, indiferent de motivele care au condus la neefectuarea concediului în natură, de vreme ce angajatorul a beneficiat până la finalizarea mandatului de o perioadă de activitate continuă a lucrătorului, neîntreruptă de perioade de repaos plătit, nu există nici o justificare pentru a nega, la finalizarea raporturilor dintre părți, obligația corelativă a UAT de compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat.˝

• Details
• Contents