Activități de formare profesională a adulților în domeniul transporturilor rutiere. Scutirea de la plata TVA - condiții. Anularea pct. 42 alin. (1) teza I din cap. IX al H.G. nr. 1/2016
Professional training activities for adults in the field of road transport. Exemption from paying VAT - conditions. Cancellation of point 42 para. (1) thesis I of ch. IX of H.G. no. 1/2016

Summary/Abstract: Curtea va constata faptul că prin normele metodologice analizate în fapt s-a adăugat textului legal cuprins în Codul fiscal. Condiționând scutirea de la plata TVA de autorizarea doar în baza O.G. nr. 129/2000, în condițiile în care s-a probat deja că există furnizori de programe de formare profesională ce se impun a fi autorizați în baza altor acte normative, în fapt s-a deformat voința legiuitorului de a scuti aceste entități de la plata taxei, în considerarea activității pe care o desfășoară, iar nu a autorizării de care trebuie să beneficieze. În ceea ce privește respectarea reglementărilor comunitare, Curtea va constata că articolul 132 din Directiva 2006/112 prevede scutiri care, astfel cum indică titlul capitolului din care face parte acest articol, au ca obiectiv favorizarea anumitor activități de interes general. Potrivit jurisprudenței Curții, scutirile menționate constituie noțiuni autonome de drept al Uniunii care au ca obiect evitarea unor divergențe în aplicarea sistemului TVA de la un stat membru la altul. Din modul de redactare a articolului 132 alineatul (1) litera (i) din Directiva 2006/112 reiese că scutirea care este prevăzută de această dispoziție depinde în esență de îndeplinirea a două condiții cumulative, și anume, pe de o parte, cea referitoare la natura serviciului furnizat, indiferent dacă este vorba despre prestații de educație a copiilor și a tinerilor, învățământul școlar sau universitar, formarea și reconversia profesională sau despre prestații "strâns legate" de aceste prestații, și, pe de altă parte, cea referitoare la prestatorul serviciului furnizat, indiferent dacă prestațiile menționate sunt realizate "de către organisme de drept public care au acest scop sau de alte organizații recunoscute de statul membru în cauză ca având scopuri similare". Curtea a statuat deja că, în măsura în care articolul 132 alineatul (1) litera (i) din Directiva 2006/112 nu precizează condițiile sau modalitățile potrivit cărora aceste scopuri similare pot fi recunoscute, revine în principiu dreptului național al fiecărui stat membru sarcina să adopte normele conform cărora o asemenea recunoaștere poate fi acordată unor astfel de organisme. Statele membre dispun de o putere de apreciere în această privință.(Cauza C-612/20, Happy Education - S.R.L. vs. GDRFP Cluj-Napoca, Hotărârea Curții din 28.04.2022). Analizând aceste aspecte reținute de CJUE, instanța va constata faptul că, în cazul furnizorilor precum reclamanta, aceștia nu doar că îndeplinesc condiția referitoare la natura serviciului furnizat, care se circumscrie noțiunii de formare și reconversie profesională, astfel cum aceasta este definită de art. 132 lit. (i) din directivă, dar sunt și recunoscute de statul membru, doar că în baza unor alte dispoziții legale decât cele menționate în normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Ca urmare, în vederea îndeplinirii scopului avut în vedere de directivă, de evitare a divergențelor și interpretărilor diferite în aplicarea sistemului TVA, nu se poate justifica neincluderea acestora în categoria reglementată, a celor ce beneficiază de scutire. Având în vedere cele mai sus expuse, Curtea va constata că se impune admiterea cererii, constatând faptul că, deși se impune ca scutirea reglementată de art. 292 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal să fie acordată doar persoanelor autorizate, menționarea O.G. nr. 129/2000 este una limitativă, cu efect direct asupra cel puțin unei categorii de furnizori de cursuri de formare profesională.

• Details
• Contents