Concediere. Răspunderea angajatorului pentru prejudiciul moral. Admitere apel
Dismissal. Liability of the employer for moral damage. Accept call

Summary/Abstract: Obligația de despăgubire în temeiul art. 253 alin. (1) C. muncii nu este limitată la daunele materiale prevăzute la art. 80 alin. (1) C. muncii. Măsura desfacerii contractului individual de muncă este aptă a produce un prejudiciu moral care este supus reparării în condițiile în care se dovedește că prin emiterea actului de concediere s-a adus o atingere a drepturilor angajatului care depășește inconvenientele inerente emiterii actului de concediere, în exercitare cu bună-credință a prerogativei disciplinare de către angajator. Prevederile art. 253 alin. (1) Codul muncii reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului față de salariat, angajatorul fiind obligat să îl despăgubească pe salariat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, în cazul în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Dispozițiile Codului muncii se completează, cu dispozițiile legislației civile iar art. 252 Codul civil, reglementând ocrotirea personalității umane În contextul în care probatoriul administrat susține afectarea sănătății reclamantului și imposibilitatea de a beneficia de asistență medicală în cadrul programului național de asigurare de sănătate nici după ce a avut loc reintegrarea acestuia, instanța de apel reține că sunt îndeplinite în cauză condițiile atragerii răspunderii angajatorului pentru prejudiciul moral, fiind indubitabil faptul că salariatul a resimțit un stres acut după concediere, stare exacerbată în speță de prelungirea în timp a dificultăților în asigurarea tratamentului adecvat. Dificultățile întâmpinate în obținerea asistenței medicale adecvate în condițiile diminuării veniturilor combinată cu imposibilitatea dovedirii calității de asigurat chiar și după momentul reintegrării salariatului, a generat o stare de insecuritate, de stres, aptă să determine deteriorarea stării de sănătate, cu consecințe directe asupra drepturilor protejate de art. 252 Codul civil sănătate, viața privată, în toate dimensiunile sale sociale și familiale, în accepțiunea autonomă dată art. 8 din CEDO.

• Details
• Contents