Contestație împotriva deciziei de pensie. Nevalorificare adeverință privind încadrarea în grupa a II-a de muncă. Admitere apel
Appeal against the pension decision. Non-utilization of the certificate regarding placement in the 2nd work group. Accept call

Summary/Abstract: Din interpretarea corelată a tuturor dispozițiilor art. 158 din Legea nr. 263/2010, rezultă că, deși Casa de Pensii are dreptul și obligația de a verifica adeverințele emise, această verificare trebuie să fie raportată la: - documentele ce au stat la baza emiterii adeverințelor, astfel cum sunt definite în art.158 alin.6 din Legea nr.263/2010, după cum s-a arătat pe larg în paragrafele anterioare; - existența locurilor de muncă/activităților menționate de Ordinul nr. 50/1990. În măsura în care sunt îndeplinite aceste condiții, Casa de Pensii nu are posibilitatea de a face ea însăși aprecieri în raport de funcţia/atribuțiile efectiv îndeplinite (în sensul că activitatea nu se desfășoară la acele locuri de muncă sau privește un timp mai redus etc), întrucât această încadrare se face conform dispoziţiilor legale mai sus reţinute de conducerea unităţii împreună cu sindicatele. Mai este de observat că, deși art.158 alin.6 din Legea nr.263/2010, oferă caselor de pensii posibilitatea de a solicita relații de la foștii angajatori, aceasta nu are semnificația unei proceduri administrative, prealabile și obligatorii, în lipsa căreia casele de pensii nu ar mai avea posibilitatea de a refuza valorificarea unor înscrisuri ce în mod evident nu respectă condițiile legale (de exemplu adeverințe ce nu conțin toate informațiile prevăzute de lege sau nu respectă dispozițiile Ordinului nr.50/1990). Prin urmare, dacă se dovedeşte că, în aplicarea Ordinului nr. 50/1990, sindicatele şi conducerea au fost de acord cu încadrarea activităţii unui salariat în grupa I sau a II-a de muncă, adoptând o hotărâre în acest sens, desigur pentru locurile de muncă/activitățile menționate în anexe, Casa de Pensii nu poate interveni, întrucât s-ar ajunge la o aplicare excesivă a art. 158 din Legea nr. 263/2010. Însă în cauza de față, deși conform adeverinței în litigiu, intimatul a avut funcția de mecanic, nu rezultă că această activitate s-ar fi desfășurat în unitățile menționate la punct 184 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 (întreprinderi de reparații auto, tractoare și utilaje). În acest sens, sunt de observat și considerentele Deciziei nr. 12/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție (Î.C.C.J.) în recurs în interesul legii (R.I.L.); Analizând posibilitatea constatării pe cale judiciară a încadrării în grupe superioare de muncă pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, Î.C.C.J. a reținut următoarele: „51. Premisa derulării acestei proceduri în faţa instanţei este ca tipul de activitate să se regăsească în anexele 1 şi 2 ale variantei consolidate a ordinului. Aceasta conferă celui care a desfăşurat activitatea respectivă dreptul de a obţine recunoaşterea pentru sine a faptului că a lucrat în condiţii deosebite faţă de cele normale, astfel că efortul suplimentar depus în aceste condiţii creează o vocație la acordarea unor facilităţi la deschiderea drepturilor de pensie ...; Or, în aplicarea raționamentului detaliat de ÎCCJ prin decizia mai sus menționată, angajatorul nu avea posibilitatea de a-și asimila propriile activități/locuri și condiții de muncă celor indicate în Ordinul nr.50/1990 pentru a adăuga astfel alte activități susceptibile de încadrare în grupe superioare de muncă decât cele precizate expres de legiuitor, în condițiile în care societatea nu îndeplinea cerința privind specificul activității prevăzută de textul legal. Din această perspectivă, Curtea apreciază întemeiate motivele de apel invocate, în sensul că adeverința privind încadrarea în grupa a II-a de muncă a contestatorului, nu se poate valorifica de către casa de pensii pe baza mențiunilor inserate, deoarece acesta nu corespund dispozițiilor legale.

• Details
• Contents