Contestație împotriva notificării prevăzute de art. 31 alin. (3) C. muncii. Nulitatea absolută a clauzei din contractul individual de muncă ce prevede o durată mai mare a perioadei de probă decât cea stipulată în contractul colectiv de muncă...
Appeal against the notification provided for by art. 31 para. (3) C. of work. The absolute nullity of the clause in the individual employment contract that provides for a longer duration of the trial period than that stipulated in the collective...

Summary/Abstract: Perioada de probă reprezintă o modalitate specifică prin care angajatorul verifică aptitudinile profesionale și personale ale salariatului angajat în unitate, pentru a se vedea dacă corespunde postului de ocupat. În egală măsură, perioada de probă profită și salariatului, care, executând sarcinile, atribuțiile și responsabilitățile presupuse de postul pe care s-a angajat, poate aprecia dacă condițiile generale de lucru oferite de angajator corespund așteptărilor sale. În măsura în care fie angajatorul, fie salariatul consideră nesatisfăcătoare persoana cocontractantului, aceștia au posibilitatea legală de a denunța contractul printr-o notificare scrisă, în condițiile prevăzute de art. 31 alin. (3) C. muncii republicat. Rezultă din dispoziția legală enunțată că, pentru a se produce efectul de încetare a contractului individual de muncă în condițiile art. 31 alin. 3 C. muncii, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: părțile contractate să fi convenit la încheierea contractului o perioadă de probă, pe parcursul perioadei de probă sau cel mai târziu la sfârșitul acesteia, oricare dintre părți să își manifeste voința de încetare a contractului, manifestarea de voință să se concretizeze întrun înscris – notificare –, iar acest înscris să fie comunicat părții contractante într-o manieră aptă să conducă la informarea părții. Așa fiind în condițiile în care la nivel de ramură de activitate, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de sector bugetar „Sănătate” pe anii 2019-2021 (M.Of. Partea V, nr. 5 din 06.12.2019; înregistrat la M.M.J.S. - D.D.S. sub nr. 1206/4.11.2019), la art. 21 alin. 1 s-a stabilit: „(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere astfel: (…) c) 20 de zile – pentru personalul cu pregătire medie ce urmează să se angajeze în funcții de execuție medico-sanitare – surori medicale, brancardieri, infirmiere, maseuri, nămolari etc.” clauza din contractul individual de muncă 97/30.01.2020 în care se prevede o perioadă de probă de 90 de zile pentru infirmierul debutant este în mod evident contrară dispozițiilor ce reglementează durata perioadei de probă a personalului cu pregătire medie ce urmează să se angajeze în funcții de execuție – medicosanitare din contractul colectiv de muncă. Contrar susținerilor apelantului, instanța de apel reține în acord cu considerentele expuse de judecătorul fondului, faptul că angajatul se poate prevala de dispozițiile art. 38 Codul muncii, inserarea în contractul individual de muncă a clauzei privind perioada de probă de 90 de zile și nu de 20 de zile așa cum este aceasta reglementată expres în contractul colectiv de muncă, reprezentând o restrângere a drepturilor angajatului al cărui statut este consolidat în cadrul raportului de muncă la expirarea termenului. Reținând incidența dispozițiilor art. 11 și 38 C. muncii, în acord cu art. 57 din Codul muncii, clauza din contractul individual de muncă ce prevede un termen de probă de 90 de zile a fost în mod corect înlocuită cu dispoziția mai favorabilă din contractul colectiv de muncă, în sensul că perioada de probă este de 20 de zile calendaristice. Începută la 03.02.2020, perioada de probă de 20 de zile calendaristice era expirată la momentul emiterii notificării de încetare a contractului întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 3 Codul muncii, 27.03.2020. Contractul de muncă fiind consolidat, acesta poate înceta la inițiativa angajatorului exclusiv în modalitățile și cu respectarea condițiilor prevăzute expres de lege pentru procedura concedierii. Or, notificarea emisă de angajator nu respectă procedura prevăzută de lege în art. 61 și următoarele și art. 75- 76 din Codul muncii, fiind corect anulată de instanță, cu consecința reintegrării contestatorului în funcția deținută anterior emiterii notificării și a obligării intimatului la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, pe perioada dintre data încetării contractului individual de muncă (30.03.2020) și data reintegrării efective.

• Details
• Contents