Vestimentația - noul ecran vizual al trupului
Clothing - the body's new visual screen

Summary/Abstract: Devenind o adevărată tapiserie pentru ,, peretele trupului ’’, veșmântul a transformat și articulat corpul în fel și chip. Ca și loc locuit de veșmânt, trupul s-a decupat din mediu, nu doar prin mișcarea sa, cât și prin reprezentarea siluetei pe care o codifica în societate. Astfel, veșmântul a purtat un dialog neîntrerupt atât cu propriul trup, cât și cu celelalte trupuri, semnificând împreună un întreg, fie el sub natura unor limite închise sau dimpotrivă, a unei eliberări a ceea ce părea ascuns sub vizibil. În acest fel, veșmântul nu doar și-a construit, ci și-a și căutat trupul pe sau în care să locuiască și căruia să îi redea forța expresivă, înfățișându-l atât ca obiect cultural și de ce nu, ca o eternitate a imaginii sale, devenind un adevărat ecran vizual al acestuia.Becoming a veritable tapestry for the "wall of the body," the garment transformed and articulated the body in one way and another. As a place inhabited by clothing, the body detaches itself from the environment, not only through its movement, but also through the representation of the silhouette it encodes in society. Thus, the garment carried on an uninterrupted dialogue both with one's own body and with other bodies, signifying together a whole, be it of the nature of closed limits or, on the contrary, of a liberation of what seemed hidden beneath the visible. In this way, the garment not only constructed itself, but also sought its body on or in which to live and to which to restore its expressive force, portraying it both as a cultural object and why not, as an eternity of its image, becoming a true visual screen of it.

• Details
• Contents