Minunatele fi(b)re ale canavalei
The Wonderful Fibers of Canvas

Summary/Abstract: Pericle, realizat de regizorul Philip Parr la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara, stă sub semnul lui laolaltă. Un sentiment de convivialitate te îmbie de la intrarea în sala de spectacol. Un salut schițat cu buzele și un gest făcut cu pălăria de Gowel te primesc în spațiul joc. Deja traversezi o mare și te apropii de țărm prin parcurgerea scenei pe care stă desenată o hartă maritimă stilizată. În mijlocul său tronează o barcă, spectatorii stau pe două părți, față în față, ca într-o oglindire (de pe un mal pe altul). Ce impresionează pe tot parcursul spectacolului este convingerea că acesta se creează și se ajustează perpetuu sub privirea noastră. Actorii intră în scenă și rămân la vedere pe tot parcursul spectacolului. Schimbă roluri, priviri, costume. Actorii apar în „civil”, au bagaje pentru călătoria în care se îmbarcă: plase, rucsaci cu haine și cu instrumente. Își refuză sau își acceptă rolul, își judecă personajul, au dileme dacă și cum să îl joace, cer aprobarea tacită a lui Gowel – maestru de ceremonii sub ochii căruia se întâmplă întreaga plăsmuire. Acesta desface ițele poveștii, decide episoadele care sunt jucate și pare că distribuie rolurile. Clarifică, revine cu amănunte, comprimă timpul sau îl lasă să se dilate. În barcă, un picior ridicat – singurul pe care îl vedem și care anunță deja un personaj parțial vizibil, dar mereu prezent ca motoral acțiunii sau ca referință (întâi partea pentru a înțelege și întregul). De altfel, aventurile lui Pericle rămân numitorul comun, cele de la care iradiază acțiunile tuturor personajelor. Ele sunt precum popasurile pe care le are protagonistul în lungul său drum către sine însuși.

• Details
• Contents